2 intrări

16 definiții

CROMÁRE, cromări, s. f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. – V. croma.

CROMÁRE, cromări, s. f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. – V. croma.

CROMÁRE, cromări, s. f. Cromaj.

cromáre s. f., g.-d. art. cromắrii; pl. cromắri

cromáre s. f., g.-d. art. cromării; pl. cromări

CROMÁRE s. (TEHN.) cromaj. (~ unui vas metalic.)

CROMÁRE s.f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. [< croma].

CROMÁ, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. – Din crom. Cf. fr. chromer.

CROMÁ, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. – Din crom. Cf. fr. chromer.

CROMÁ, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom.

cromá (a ~) vb., ind. prez. 3 cromeáză

cromá vb., ind. prez. 1 sg. croméz, 3 sg. și pl. cromeáză

CROMÁ vb. I. tr. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom. [< fr. chromer].

CROMÁ vb. tr. a acoperi o piesă, un obiect de metal cu un strat subțire de crom. (< fr. chromer)

A CROMÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat de crom. /Din crom


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CROMÁRE s. (TEHN.) cromaj. (~ unui vas metalic.)

Intrare: croma
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) croma cromare cromat cromând singular plural
cromea cromați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cromez (să) cromez cromam cromai cromasem
a II-a (tu) cromezi (să) cromezi cromai cromași cromaseși
a III-a (el, ea) cromea (să) cromeze croma cromă cromase
plural I (noi) cromăm (să) cromăm cromam cromarăm cromaserăm, cromasem*
a II-a (voi) cromați (să) cromați cromați cromarăți cromaserăți, cromaseți*
a III-a (ei, ele) cromea (să) cromeze cromau croma cromaseră
Intrare: cromare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cromare cromarea
plural cromări cromările
genitiv-dativ singular cromări cromării
plural cromări cromărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)