2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROMÁRE, cromări, s. f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. – V. croma.

CROMÁRE, cromări, s. f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. – V. croma.

cromare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 74 / Pl: mări / E: crom] (Teh) Operație de depunere a unui strat de crom metalic pe suprafața unui material, pentru a-i da rezistență și aspect estetic Si: cromat1.

CROMÁRE s.f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. [< croma].

CROMÁ, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. – Din crom. Cf. fr. chromer.

CROMÁ, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. – Din crom. Cf. fr. chromer.

croma vt [At: LTR2 / Pzi: ~mez / E: crom cf fr chromer] A acoperi cu un strat subțire de crom.

CROMÁ, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom.

CROMÁ vb. I. tr. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom. [< fr. chromer].

CROMÁ vb. tr. a acoperi o piesă, un obiect de metal cu un strat subțire de crom. (< fr. chromer)

A CROMÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat de crom. /Din crom


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cromáre s. f., g.-d. art. cromắrii; pl. cromắri

cromáre s. f., g.-d. art. cromării; pl. cromări

cromá (a ~) vb., ind. prez. 3 cromeáză

cromá vb., ind. prez. 1 sg. croméz, 3 sg. și pl. cromeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROMÁRE s. (TEHN.) cromaj. (~ unui vas metalic.)

CROMARE s. (TEHN.) cromaj. (~ unui vas metalic.)

Intrare: cromare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cromare
  • cromarea
plural
  • cromări
  • cromările
genitiv-dativ singular
  • cromări
  • cromării
plural
  • cromări
  • cromărilor
vocativ singular
plural
Intrare: croma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croma
  • cromare
  • cromat
  • cromatu‑
  • cromând
  • cromându‑
singular plural
  • cromea
  • cromați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cromez
(să)
  • cromez
  • cromam
  • cromai
  • cromasem
a II-a (tu)
  • cromezi
(să)
  • cromezi
  • cromai
  • cromași
  • cromaseși
a III-a (el, ea)
  • cromea
(să)
  • cromeze
  • croma
  • cromă
  • cromase
plural I (noi)
  • cromăm
(să)
  • cromăm
  • cromam
  • cromarăm
  • cromaserăm
  • cromasem
a II-a (voi)
  • cromați
(să)
  • cromați
  • cromați
  • cromarăți
  • cromaserăți
  • cromaseți
a III-a (ei, ele)
  • cromea
(să)
  • cromeze
  • cromau
  • croma
  • cromaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cromare

  • 1. Acțiunea de a croma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cromaj

etimologie:

  • vezi croma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

croma

  • 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: