CROITOR, croitori, s. m. 1. Bărbat care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine, rochii etc. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.

croitor, ~oare [At: MARDARIE, L. 227 / V: (Trs) cruitor(iu), curui~ / Pl: ~i / E: croi + -(i)tor] 1 sm Meseriaș care croiește (și coase) haine. 2 sm Tăietor. 3 sm (Ent) Insectă mare, neagră, cu antene lungi și mandibule ca o foarfecă, ce trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx cerdo) Si: (reg) gornic. 4 sm (Atm) Mușchi al coapsei aflat între osul iliac și fața internă a tibiei, prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor. 5 sf Cuțit de cizmărie, cu vârful îndoit, pentru croit piele.

croitorie sf [At: H II, 62 / Pl: ~rii / E: croitor + -ie] 1 Meșteșugul croitului de haine Si: croitorit. 2 Atelierul croitorului, unde se lucrează haine.

cruitor sm vz croitor

cruitoriu sm vz croitor

curuitor sm vz croitor

CROITOR sm., CROITOREASĂ (pl. -rese) sf. 1 ⊕ Acela (aceea) care croește și coase haine; (P) : croitorul umblă cu haina descusută. II. CROITOR sm. 🐙 = GORNIC. III. CROITOARE sf. Băn. (LIUB.) 🔧 Cuțit în formă de semicerc cu care cizmarul croește pielea.

CROITORIE sf. 1 ⊕ Meșteșugul croitorului sau croitoresei ¶ 2 ⚚ Atelierul sau prăvălia croitorului.

CROITORUL BUN NU LEAPĂDĂ NICI UN PETEC (pr.) = Se zice cînd se dă sfat pentru economie.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. Găsi o asemenea mătăsărie și o și dase la croitor. ISPIRESCU, L. 399. Vestmînt lung Pînă-n pămînt, Croitor croitu-l-a, Zugrav zugrăvitu-l-a. TEODORESCU, P. P. 52. 2. Gîndac mare, cu coarne lungi în forma unor foarfece, care trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx heros). 3. Mușchi fixat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). – Pronunțat: cro-i-.

CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitului și cusutului. Învață croitoria. 2. Atelier unde se lucrează haine bărbătești sau rochii. – Pronunțat: cro-i-.

CROITOR ~i m. 1) Meșter care coase haine. 2) Insectă mare, cu antene lungi, care trăiește în tulpina stejarului. [Sil. cro-i-] /a croi + suf. ~tor

CROITORIE ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier în care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie

croitor m. 1. cel ce croiește și coase; 2. insecta numită capricorn.

croitorie f. 1. meseria de croitor; 2. atelierul sau magazinul său.

croitór m. Care croĭește și coase haĭne. – Fem. -eásă, pl. ese.

croitoríe f. Meseria de croitor. Atelieru saŭ prăvălia luĭ.

croitor (desp. cro-i-) s. m., pl. croitori

croitorie (desp. cro-i-) s. f., art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile (desp. -ri-i-)

croitor (cro-i-) s. m., pl. croitori

croitorie (cro-i-) s. f., art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile

croitor s. m. (sil. cro-i-), pl. croitori

croitorie (meserie, atelier) s. f. (sil. cro-i-), art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile

croitor, croitori s. m. (eufem.) hoț de buzunare.

CROITOR s. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. și vestul Olt.) șnaidăr. (~ul confecționează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.

CROITOR s. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. și vestul Olt.) șnaidăr. (~ confecționează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.

Hasta los sastres descubren (sp. „Pînă și croitorii vor să descopere”) – însemnare a lui Cristofor Columb în jurnalul său de călătorie. Se referă, cu ironie și supărare, la febra descoperirilor, care cuprinsese pe mulți aventurieri în goana lor după comori și mărfuri prețioase. Expresia e folosită pentru nechemați și profitori. IST.