CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine, rochii etc. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.

croitorie sf [At: H II, 62 / Pl: ~rii / E: croitor + -ie] 1 Meșteșugul croitului de haine Si: croitorit. 2 Atelierul croitorului, unde se lucrează haine.

CROITORIE sf. 1 ⊕ Meșteșugul croitorului sau croitoresei ¶ 2 ⚚ Atelierul sau prăvălia croitorului.

CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie.

CROITORIE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitului și cusutului. Învață croitoria. 2. Atelier unde se lucrează haine bărbătești sau rochii. – Pronunțat: cro-i-.

CROITORIE ~i f. 1) Meseria croitorului. 2) Atelier în care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [Art. croitoria; G.-D. croitoriei; Sil. -ri-e] /croitor + suf. ~ie

croitorie f. 1. meseria de croitor; 2. atelierul sau magazinul său.

croitoríe f. Meseria de croitor. Atelieru saŭ prăvălia luĭ.

croitorie (desp. cro-i-) s. f., art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile (desp. -ri-i-)

croitorie (cro-i-) s. f., art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile

croitorie (meserie, atelier) s. f. (sil. cro-i-), art. croitoria, g.-d. art. croitoriei; (ateliere) pl. croitorii, art. croitoriile