8 definiții pentru crocant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROCÁNT, -Ă, crocanți, -te, adj. (Despre unele alimente) Care crănțăne când este mestecat; tare și bine prăjit sau copt. – Din fr. croquant.

CROCÁNT, -Ă, crocanți, -te, adj. (Despre unele alimente) Care crănțăne când este mestecat; tare și bine prăjit sau copt. – Din fr. croquant.

crocant, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr croquant] 1 (Dua) Care crănțăne când este mestecat. 2 (Dua) Tare și bine prăjit sau copt. 3 (Fam; îe) A se da ~ A se lăuda.

CROCÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre alimente) Care se sfărâmă cu ușurință, făcând zgomot când este zdrobit de dinți. [< fr. croquant].

CROCÁNT, -Ă adj. (despre alimente) care face zgomot când este zdrobit în dinți. (< fr. croquant)

CROCÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre alimente) Care crănțănește când este mestecat. /<fr. croquant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crocánt adj. m., pl. crocánți; f. crocántă, pl. crocánte

crocánt adj. m., pl. crocánți; f. sg. crocántă, pl. crocánte


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se da crocant expr. a se lăuda, a se grozăvi.

Intrare: crocant
crocant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crocant
  • crocantul
  • crocantu‑
  • crocantă
  • crocanta
plural
  • crocanți
  • crocanții
  • crocante
  • crocantele
genitiv-dativ singular
  • crocant
  • crocantului
  • crocante
  • crocantei
plural
  • crocanți
  • crocanților
  • crocante
  • crocantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crocant

  • 1. (Despre unele alimente) Care crănțăne când este mestecat; tare și bine prăjit sau copt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: