3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cristofor sn [At: TDRG / V: ~tof sn, ~ea, ~ă, ~oare, ~oa sf / Pl: ~i / E: (iarba Sfântului Cristofor)] (Bot; reg) Orbalț (Actaea spicata).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IARBA-SFÂNTULUI-CRÍSTOFOR s. v. orbalț.

iarba-sfîntului-Cristofor s. v. ORBALȚ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cristofór (cristofóri), s. m. – Plantă (Actaea spicata). De la Cristofor (sec. XIX).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cristofór s.m. (pop.) iarba sfântului Cristofor; osbalț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRISTOFOR gr. Xριστο-φόρος I. Scurtat: A. cu e în temă: 1. Chrestus M. Aurelius (inscripție, RI XIII 194) și Cristus b. inscr. la Trop. Traiani (OR I 560). 2. Crestu, dobr. (RI XI 211); Crestina f. (AO XV 37; Ard II 194); Creștina f. (Tut 116). B. cu i: 1. Cristul scris și Crăstiul (Sur XV). Crist/e, C., mold. (RI V 58); -ea, frecv.; -escu; -ești s.; Cristei, act. 3. Cristache, act.Crist/iĭan (C Ștef); -ian, frecv., ard. (Paș); olt. 1500 (P Gov 10) și munt. act. *Cristin; Cristănel, vlah din Galiția, 1476 (Drăg 649); 6. Cristin/a (C. Ștef; Sur III); -ești s. Cristiu și Criștiu (Tel 58). 7. Cristocea (ib.) Cristoman, I., act. II. Cu r semivocalic transcris din slavă în patru forme: 1. Cărsta jup. (RI XI 46), Cârste, -a (CL; P Bor 11). 2. Cărstian pren. (P1; P2); cu sora Cărstina (Div 379); Cărstăna (17 A I 218); Cărstian Șupitul (16 B I 194); 3. Cărstocea (17 B III 212). 4. Cărstone (16 B II 207). B. 1. Crăstea (C Bog); Crăstești (ib). 2. Crăstiian (BCI VIII 10); Crăstina (Ștef). 3. Crăstocea (Olt). 4. Crustian, 1629 (A Gen 188). C. 1. Cîrstu (16 B III 149); -l (17 B II 209). 2. Cîrsta (Acte Sc); Cîrste, frecv. buc.; -a (Dm; Rel, etc.) Cîrstean al lui Căpușă (17 B 1 489); Cîrstănești s., olt. (Sd XXII). 3. Cîrstici (16 B IV 484; Cîrsticel (Puc.) 4. Cîrstia b. (16 B I 100). 5. Cîrstian (P11; Paș, Băl VI); – munte (AO XVI 259); -u, -a tt, (Mus); -a f. (16 B VI 117). Cîrstien/i -ești ss. 6. Cîrstilă (Cat; 16 B IV 306; 17 B II 395). 7. Cîrstin, S. (Buc); -a (Mar). 8. Cîrstinoiu (Mus). 9. Cîrstița f. (pomelnic din București). 10. Cîrstocea (Paș; 16 B I 450, II 101); Cîrstoace (17 B IV 83). 11. Cîrstoiu (Paș); Cîrstui fam. (Bucur); 12. Cîrstulicea (17 B III 326). D. 1. Crîstea, frecv. (Dm; C Ștef; Mar); Crîstoaia (16 B II 56); 2. Cristocea (17 B II 429). Cf. etim. dată de Al. Graur (BL IV 80): Cristea și Cîrstea < Christianus printr-un intermediar bulgar. III. 1. Fonetism ngr.: Hristofor (Dm). 2. Cu afer. și metateză: Istrofor, Ilie, munt; 1800 (Sd VII 283). 3. Cu afer.: Forăscu Forăști s. sau< Nichifor. 4. Hrist t. (D Cpol); -u, act.; Hrista (Moț:); Hristea (Dm); Hristan (Sur XX); cf. și gr. Xριστιανός și Xριστίνα. 5. Hîrste (Dm). 6. Hârst (16 B II 16). Cf. și formele bulgare Xрист/o, -a,-ина, Pист/o, -a; și cele albaneze: Risto, Ritsi, Tsiko (Weig). 7. Fără h: Rista (Sd XVI); Ristea, Cucu (Acte Sc), Ristache (P Bor 118); Răstea (16 A IV 15). 8. Cu afer.: Istina (Sd VII 222); – mold. (Isp IV1); – dobr. 9. (RI XI 205) etc.; Istinii, Ioan al -, mold. (RI XIII 287); acestea și din Iustina. IV. Din magh. Kristof; 1. Criștof (Paș). 2. Carstofie, Cristea, 1798 (Draj).

Cristofor Nu prea frecvent în onomastica noastră actuală, Cristofór corespunde numelui pers. Christophorós, formație grecească tîrzie și specific creștină din Christos (→ Cristian) și -phorós „purtător” (→ Nichifor). Interesantă prin anecdotică și semnificativă în ceea ce privește „valoarea, documentară” a legendelor hagiografice este explicația numelui unui martir Christophoros, care l-ar fi purtat pe umeri pe lisus copil, lucru imposibil cel puțin datorită faptului că persoana în discuție a fost martirizată în timpul împăratului Decius, la jumătatea sec. 3. Simbol al noii credințe (în sensul de „purtător al credinței în Hristos”), Cristofor era frecvent în Europa medievală (în sudul Franței numele începe să apară în documente din anul 1080), datorită cultului martirului pe care biserica l-a favorizat încă din sec. 4. Popularitatea de care s-a bucurat numele într-o vreme este în strînsă legătură și cu sfera de patronaj a sfîntului care includea pe navigatori, plutași, pelerini etc., în general toți cei care călătoreau pe uscat sau pe apă. Și probabil de aceste credințe au fost influențați și acei care l-au ales pe Cristofor ca prenume al faimosului navigator genovez Columb. În onomastica noastră, forma actuală de proveniență apuseană înlocuiește pe mai vechiul Hristofór, probabil de influență neogrecească. ☐ Fr. Christophe, germ. Kristof, it. Cristoforo, sp. Cristobal, magh. Kristof, bg., rus. Hristofor etc.

Intrare: Cristofor
Cristofor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cristofor
Intrare: cristofor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristofor
  • cristoforul
  • cristoforu‑
plural
  • cristofori
  • cristoforii
genitiv-dativ singular
  • cristofor
  • cristoforului
plural
  • cristofori
  • cristoforilor
vocativ singular
plural
Intrare: iarba-sfântului-Cristofor
iarba-sfântului-Cristofor substantiv feminin articulat (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarba-sfântului-Cristofor
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbii-sfântului-Cristofor
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iarba-sfântului-Cristofor

etimologie: