CRISOGON, lat. Chrysogonus, < gr. Xρυσογόνος < ϰρύσο-γόνος „născut din aur”. 1. Crisius (în doc. latin) sătean ard., 1216 (11-13 C I 105); Crisul, Vasile, 1856 (Ac Bz 50), 2. Criș (Moț; Mar) și Crișan (ib), folosite ca prenume; Crișu, act. (v. Bistr.) Drăganu admite pentru Criș, -an etimologia lui Jirecek < latin Criscius < gr. Xρυσογόνος < Chrysogonus (ort. Hrisogon), pătruns prin srb.-cr, Kriš, omofon cu numele rîului Criș < lat. Grisia. Dar antroponimul se putea transmite în l. romînă pe cale populară din aceeași temă cu toponimul. 3. Crișanul b., r. Buzău (17 B I 499). Numele Criș poate sta în legătură și cu Crischent, (Syn. 4 ian) sau Crischend (Syn 15 april), lat. Crescentius. 4. Criștior s. pe Crișul Alb < Criscior, diminutiv < Criș, (etim. Al. Cristureanu).