2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

CRIMINALISTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a infractorilor. – Din germ. Kriminalistik.

CRIMINALISTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a infractorilor. – Din germ. Kriminalistik.

criminalisti sf [At: DEX2 / E: ger Kriminalistik] Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor de prevenire a infracțiunilor, de examinare a probelor judiciare pentru descoperirea infracțiunilor săvârșite și a infractorilor.

CRIMINALISTICĂ s.f. Știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor. [Gen. -cii. / < fr. criminalistique].

CRIMINALISTIC, -Ă I. adj. referitor la criminalistică. II. s. f. știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor. (< fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalistik)

CRIMINALISTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul mijloacelor și metodelor folosite pentru descoperirea și prevenirea crimelor. /<germ. Kriminalistik

Ortografice DOOM

criminalistică s. f., g.-d. art. criminalisticii

criminalistică s. f., g.-d. art. criminalisticii

criminalistică s. f., g.-d. art. criminalisticii

Intrare: criminalistic
criminalistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminalistic
  • criminalisticul
  • criminalisticu‑
  • criminalistică
  • criminalistica
plural
  • criminalistici
  • criminalisticii
  • criminalistice
  • criminalisticele
genitiv-dativ singular
  • criminalistic
  • criminalisticului
  • criminalistice
  • criminalisticei
plural
  • criminalistici
  • criminalisticilor
  • criminalistice
  • criminalisticelor
vocativ singular
plural
Intrare: criminalistică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminalistică
  • criminalistica
plural
genitiv-dativ singular
  • criminalistici
  • criminalisticii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

criminalistic, criminalisticăadjectiv

  • 1. Referitor la criminalistică. MDN '00
etimologie:

criminalisticăsubstantiv feminin

  • 1. Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a infractorilor. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „criminalistica

Visit YouGlish.com