2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINALÍST1, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și f. Specialist în criminalistică. – Din fr. criminaliste.

CRIMINALÍST1, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și f. Specialist în criminalistică. – Din fr. criminaliste.

CRIMINALÍST2, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Criminal2 (2). – Criminal2 + suf. -ist.

CRIMINALÍST2, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Criminal2 (2). – Criminal2 + suf. -ist.

criminalist2, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. III, 143 / Pl: ~iști, ~e / E: criminal2 + -ist] 1-3 smf (Îvp) Criminal2 (1, 3, 5).

criminalist1, ~ă smf [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr criminaliste] (Îvp) 1 Specialist în criminalistică. 2 Criminolog (1). 3 Autor care scrie despre criminalistică.

CRIMINALÍST1, criminaliști, s. m. (Învechit) Cel care a săvîrșit o crimă, criminal. Ce batjocură! Să te arăți dinaintea unui tribunal împreună cu vinovații și criminaliștii. NEGRUZZI, S. III 143.

CRIMINALÍST2, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și f. Specialist în dreptul penal.

CRIMINALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în criminalistică. [< fr. criminaliste].

CRIMINALÍST, -Ă s. m. f. jurist specialist în criminalistică. (< fr. criminaliste)

CRIMINALÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în criminalistică. /<fr. criminaliste

criminalist m. cel ce scrie asupra materiilor criminale sau care le cunoaște bine.

*criminalíst, -ă s. și adj. Care se ocupă de crime: Beccaria fu un mare criminalist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

criminalíst s. m., pl. criminalíști

criminalíst s. m., pl. criminalíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIMINALÍST s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaș.

criminalist s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

Intrare: criminalist (criminal)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminalist
  • criminalistul
  • criminalistu‑
plural
  • criminaliști
  • criminaliștii
genitiv-dativ singular
  • criminalist
  • criminalistului
plural
  • criminaliști
  • criminaliștilor
vocativ singular
  • criminalistule
  • criminaliste
plural
  • criminaliștilor
Intrare: criminalist (specialist)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminalist
  • criminalistul
  • criminalistu‑
plural
  • criminaliști
  • criminaliștii
genitiv-dativ singular
  • criminalist
  • criminalistului
plural
  • criminaliști
  • criminaliștilor
vocativ singular
  • criminalistule
  • criminaliste
plural
  • criminaliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

criminalist, -ă (criminal) criminalistă

etimologie:

criminalist, -ă (specialist) criminalistă

  • 1. Specialist în criminalistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: