crijmă¹ sf [At: DOSOFTEI, MOL. 152 / V: (reg) ~ișmă, crâj~, crușmă, cruj~ / Pl: ~me / E: ucr крижма] 1 (Reg) Cadou (care constă într-o pânză nouă, un ștergar sau o cămașă) adus de nași la botez. 2 (Buc) Giulgiu. 3 (Reg; îf criș~) Legătură de 50 de șindrile. 4 (Reg) Placentă.

† CRIJMĂ (pl. -me) sf. Mold. Bucov. Băn. Pînza pe care o duce nașa la botez și în care se înfășoară pruncul cînd îl scoate din cristelniță [vsl.].

CRIJMĂ, crijme, s. f. (Reg.) Bucată de pînză nouă în care nașa înfășoară copilul la botez, după ce este scos din cristelniță. – Ucr. križmo.

CRIJMĂ ~e f. pop. Bucată de pânză nouă, în care nașa învelește copilul la botez, după ce a fost scos din cristelniță. /<ucr. križmo

crijmă f. Mold. pânza în care se înfășură pruncul după botez. [Rut. KRYJMA].

1) críjmă f., pl. e (vsl. križma, krizma și hrizma, d. vgr. hrisma, unsoare; rut. križma, crijmă. V. cremă și hrizmă). Pînza în care se’nvălește copilu după ce a fost botezat și pe care o dăruĭește nașu.

crișmă¹ sf vz crijmă¹

crujmă sf vz crijmă

crușmă sf vz crijmă

crijmă (reg.) s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme

crijmă (reg.) s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme

crijmă s. f., g.-d. art. crijmei; pl. crijme

crijmă (crijme), s. f. – Bucată de pînză în care se înfășoară copilul imediat după botez. – Var. crișmă. Sl. križma, din ngr. χρĩσμα „mir”.

CRIJMĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Unguent folosit la botez. A: Savanul, pîndza, crijma. DOSOFTEI, MOL. C: Să ung în botez cu uloiu în piept și în grumaz, cu crișmă în creaștet. PP, 101^v. Variante: crișmă (PP, 101^v). Etimologie: sl. križma. Cf scr. ucr. kryžma.

críjmă, s.f. v. crișmă.

CRIȘMĂ s.f. v. crijmă.