creț, creáță adj., pl. f. ețe (cp. cu lat. crĭspus, creț. D. rom. vine sîrb. hrecav). Cu micĭ undulațiunĭ, zgîrcit orĭ zbîrcit: păr creț, pele creață. S. n., pl. urĭ. Încrețitură: crețuturile păruluĭ, frunțiĭ, haĭneĭ. Tort de bumbac. A-țĭ face gura în creț, a face nasu zbîrcĭog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, într’o nuvelă din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5).