2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cresus sm [At: DN3 / Pl: ~uși / E: fr crésus] (Liv) Om foarte bogat.

CRÉSUS s.m. (Liv.) Om foarte bogat. [< fr. crésus, cf. Cresus – rege antic al Lydiei, faimos prin bogățiile sale].

CRÉSUS s. m. om foarte bogat. (< fr. crésus)

Crezus m. 1. ultimul rege al Lidiei, faimos prin bogățiile sale, învins și răsturnat de Ciru (548 a. Cr.); 2. fig. om putred de bogat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRESUS, ultimul rege al Lydiei (560-547 î. Hr.). Vestit prin bogăția sa; a fost învins și detronat de regele persan Cirus II.

(Comorile lui) Cresus – Rege al Lydiei (țară în Asia Mică), Cresus a trăit cam între anii 591 – 546 î.e.n. Stăpînind o regiune cu nisipuri aurifere, era considerat cel mai bogat om al antichității. Reputația aceasta a fost confirmată de către istoricul grec Herodot (Istorii, cartea 1) și astfel Cresus a devenit simbolul bogăției. La propriu, se spune despre un om foarte bogat: „are averile lui Cresus”. Dar expresia e folosită și la figurat. Astfel poetul francez Edmond Rostand era supranumit „miliardarul de rime” sau „un Cresus al Parnasului”. IST.

Intrare: Cresus
Cresus nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cresus
Intrare: cresus
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cresus
  • cresusul
  • cresusu‑
plural
  • cresuși
  • cresușii
genitiv-dativ singular
  • cresus
  • cresusului
plural
  • cresuși
  • cresușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)