12 definiții pentru crepitație crepitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREPITÁȚIE, crepitații, s. f. (Med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. – Din fr. crépitation.

CREPITÁȚIE, crepitații, s. f. (Med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. – Din fr. crépitation.

crepitație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr crépitation] (Frm; liv) 1 (Med) Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat. 2 (Med) Zgomot al aerului în plămânii cu emfizem sau pneumonie. 3 Trosnet al focului. 4 Pârâit al sării aruncate în foc.

CREPITÁȚIE, crepitații, s. f. (Mai ales ca termen medical) Zgomot repetat produs de ciocnirea sau frecarea a două obiecte (extremitățile unui os fracturat, aerul pătruns în plămînii bolnavi etc.). – Pronunțat: -ți-e.

CREPITÁȚIE s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi etc. [Gen. -iei, var. crepitațiune s.f. / cf. it. crepitazione, fr. crépitation].

CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation)

CREPITÁȚIE ~i f. med. Zgomot produs de frecarea capetelor unor oase fracturate sau de pătrunderea aerului în plămânii bolnavi. [Art. crepitația; G.-D. crepitației; Sil. -ți-e] /<fr. crépitation

crepitațiune sf vz crepitație

CREPITAȚIÚNE s.f. v. crepitație.

crepitați(un)e f. pârăială, pocnet.

*crepitațiúne f. (lat. crepitátio, -ónis). Rar. Pîrîitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crepitáție (-ți-e) s. f., art. crepitáția (-ți-a), g.-d. art. crepitáției; pl. crepitáții, art. crepitáțiile (-ți-i-)

crepitáție s. f. (sil. -ți-e), art. crepitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. crepitáției; pl. crepitáții, art. crepitáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: crepitație
crepitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crepitație
  • crepitația
plural
  • crepitații
  • crepitațiile
genitiv-dativ singular
  • crepitații
  • crepitației
plural
  • crepitații
  • crepitațiilor
vocativ singular
plural
crepitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crepitațiune
  • crepitațiunea
plural
  • crepitațiuni
  • crepitațiunile
genitiv-dativ singular
  • crepitațiuni
  • crepitațiunii
plural
  • crepitațiuni
  • crepitațiunilor
vocativ singular
plural

crepitație crepitațiune

  • 1. medicină Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: