9 definiții pentru creolină

CREOLÍNĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, folosită ca dezinfectant. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créoline.

CREOLÍNĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, întrebuințată ca dezinfectant. [Pr.: cre-o] – Din fr. créoline.

CREOLÍNĂ s. f. Amestec de săpun și ulei greu, provenit din distilarea cărbunilor de pămînt; împreună cu apa formează o emulsie întrebuințată ca dezinfectant, [în dispensar] mirosea a formol și a creolină. DUMITRIU, N. 236. – Pronunțat: cre-o-.

creolínă (cre-o-) s. f., g.-d. art. creolínei

creolínă s. f. (sil. cre-o-), g.-d. art. creolínei

CREOLÍNĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pământ și folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline].

CREOLÍNĂ s. f. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic și persistent, dezinfectant. (< fr. créoline)

CREOLÍNĂ f. chim. Lichid uleios obținut la distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca antiseptic. [Sil. cre-o-] /<fr. créoline

*creolínă s., pl. e (fr. créoline, d. cre din creozot și lat. óleum, uleĭ). Un fel de uleĭ scos din catran.

Intrare: creolină
creolină substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creoli creolina
plural
genitiv-dativ singular creoline creolinei
plural
vocativ singular
plural