2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creol, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 11 / P: cre-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr créole] 1-4 smf, a (Persoană) de rasă albă, născută în America Latină sau în colonii. 5-8 smf, a (Pex; îs) ~ negru (Persoană) de rasă neagră născută în America Latină sau în colonii. 9-12 smf, a (Pex) ( Persoană) născută în America Latină sau în colonii, din părinți de rase diferite. 13-14 sf (Șîs limbă ~ă) Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină sau din colonii. 15 smf (Pex) Mulatru. 16-17 smf, a (Pex) (Persoană) cu tenul arămiu. 18 smf (Irn) Rrom.

CREÓL, -Ă, creoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmașă a coloniștilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. Adj. Care aparține creolilor (1), privitor la creoli. ♦ (Substantivat, f.) Varietate lingvistică formată în diferite părți ale lumii, în urma contactului dintre vorbitori ai unor limbi europene (engleza, franceza, portugheza, spaniola) cu diverse alte limbi (africane, australiene etc.). [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole.

CREÓL, -Ă, creoli, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmașă a coloniștilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. S. f. Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Indiile de vest etc. ◊ (Adjectival) Limba creolă din Haiti. [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole.

CREÓL, -Ă, creoli, -e, s. m. și f. 1. Persoană născută în America latină sau în colonii, urmașă a colonialiștilor spanioli, portughezi sau francezi (adesea făcînd parte din sîmburele claselor privilegiate de acolo). Îi surise prietenos, cu tot șiragul dinților de porțelan, o creolă. C. PETRESCU, I 3. Colonelul Amza... cu părul aproape alb, cu pielița arămie de creol, cu mustața răsucită în vînt, se uita într-un jurnal ilustrat. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ◊ (Adjectival) Vorbea o franțuzească muzicală, îndulcită c-un ușor accent creol. BART, E. 102. 2. (Prin confuzie) Persoană născută din părinți de rase diferite (unul de rasă albă și altul de culoare); mulatru. – Pronunțat: cre-ol.

CREÓL, -Ă s.m. și f. 1. Persoană de rasă albă născută în America Latină sau în colonii. 2. (Prin confuzie) Persoană născută din părinți de rase diferite; mulatru. // s.f. Limbă care reprezintă stadiul unor limbi de cultură (franceză, spaniolă, portugheză etc.) evoluate potrivit modului de a vorbi al acestor persoane. [Pron. cre-ol. / < fr. créole, cf. sp. criollo].

CREÓL, -Ă s. m. f. om de rasă albă, urmaș al primilor coloniști europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile). ◊ (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli. (< fr. créole)

CREÓL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană albă născută în America Latină sau în alte colonii, urmașă a primilor colonizatori. 2) Persoană născută din părinți de rase diferite. [Sil. cre-ol] /<fr. créole

creol m. cel născut în colonii din părinți europeni. ║ creola f. jargonul ce vorbesc Negrii din colonii, amestec de. vorbe franceze schimonosite și de împrumuturi din alte limbi.

*creól, -ă s. (fr. créole, d. sp. criollo). Eŭropean născut în coloniĭ (maĭ ales în America latină). Adj. Prnunțare creolă. Adv. Ca creoliĭ: a vorbi creol. – Se zice și despre negriĭ din America, spre deosebire de ceĭ din Africa.

CREÓLĂ f. mai ales art. Limbă rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Africa sau din altă parte a lumii. [Sil. cre-o-] /<fr. créole


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creól adj. m., s. m., pl. creóli; adj. f., s. f. creólă, pl. creóle

creól s. m., adj. m., pl. creóli; f. sg. creólă, g.-d. art. creólei, pl. creóle

*creólă (limbă) s. f., g.-d. art. creólei; pl. creóle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CREÓLĂ s. f. (< fr. créole, cf. sp. criolo): limbă amestecată, rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină sau din alte zone și vorbită de urmașii coloniștilor din aceste teritorii. Astfel: negro-spaniola din insulele Antile, malaio-spaniola din insulele Filipine și creola franceză din Haiti (unica limbă populară a unui stat).

Intrare: creol (adj.)
creol adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creol
  • creolul
  • creolu‑
  • creo
  • creola
plural
  • creoli
  • creolii
  • creole
  • creolele
genitiv-dativ singular
  • creol
  • creolului
  • creole
  • creolei
plural
  • creoli
  • creolilor
  • creole
  • creolelor
vocativ singular
plural
Intrare: creol (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creol
  • creolul
  • creolu‑
plural
  • creoli
  • creolii
genitiv-dativ singular
  • creol
  • creolului
plural
  • creoli
  • creolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)