2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crenelat2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: crenela] 1-3 Cu creneluri (1-3).

crenelat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crenela] 1-3 Crenelare (1-3).

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre un zid, o clădire etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. Stindardul fluturează pe poarta crenelată. MACEDONSKI, O. I 257. ◊ Fig. Crestat. Zăpada cade și-n ferestre bate, Cresc țurțuri sub streșini crenelate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/1.

CRENELÁT, -Ă adj. Cu creneluri. [Cf. fr. crénelé].

CRENELÁT ~tă (~ți, ~te) (despre ziduri, clădiri) Care are creneluri; cu creneluri. /<fr. crénelé

crenela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: crenel] 1-3 A face deschizături în formă de crenel (1-3).

CRENELÁ, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

CRENELÁ, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

CRENELÁ vb. I. tr. A face, a construi creneluri (într-un zid). [< fr. créneler].

CRENELÁ vb. tr. a construi creneluri (într-un zid). (< fr. créneler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crenelá (a ~) vb., ind. prez. 3 creneleáză

crenelá vb., ind. prez. 1 sg. creneléz, 3 sg. și pl. creneleáză

Intrare: crenelat
crenelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenelat
  • crenelatul
  • crenelatu‑
  • crenela
  • crenelata
plural
  • crenelați
  • crenelații
  • crenelate
  • crenelatele
genitiv-dativ singular
  • crenelat
  • crenelatului
  • crenelate
  • crenelatei
plural
  • crenelați
  • crenelaților
  • crenelate
  • crenelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: crenela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crenela
  • crenelare
  • crenelat
  • crenelatu‑
  • crenelând
  • crenelându‑
singular plural
  • crenelea
  • crenelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crenelez
(să)
  • crenelez
  • crenelam
  • crenelai
  • crenelasem
a II-a (tu)
  • crenelezi
(să)
  • crenelezi
  • crenelai
  • crenelași
  • crenelaseși
a III-a (el, ea)
  • crenelea
(să)
  • creneleze
  • crenela
  • crenelă
  • crenelase
plural I (noi)
  • crenelăm
(să)
  • crenelăm
  • crenelam
  • crenelarăm
  • crenelaserăm
  • crenelasem
a II-a (voi)
  • crenelați
(să)
  • crenelați
  • crenelați
  • crenelarăți
  • crenelaserăți
  • crenelaseți
a III-a (ei, ele)
  • crenelea
(să)
  • creneleze
  • crenelau
  • crenela
  • crenelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crenelat

  • 1. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Stindardul fluturează pe poarta crenelată. MACEDONSKI, O. I 257.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Zăpada cade și-n ferestre bate, Cresc țurțuri sub streșini crenelate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/1.
        surse: DLRLC

etimologie:

crenela

  • 1. A face, a construi creneluri într-un zid.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: