2 intrări

11 definiții

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre un zid, o clădire etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. Stindardul fluturează pe poarta crenelată. MACEDONSKI, O. I 257. ◊ Fig. Crestat. Zăpada cade și-n ferestre bate, Cresc țurțuri sub streșini crenelate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/1.

CRENELÁT, -Ă adj. Cu creneluri. [Cf. fr. crénelé].

CRENELÁT ~tă (~ți, ~te) (despre ziduri, clădiri) Care are creneluri; cu creneluri. /<fr. crénelé

CRENELÁ, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

CRENELÁ, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

crenelá (a ~) vb., ind. prez. 3 creneleáză

crenelá vb., ind. prez. 1 sg. creneléz, 3 sg. și pl. creneleáză

CRENELÁ vb. I. tr. A face, a construi creneluri (într-un zid). [< fr. créneler].

CRENELÁ vb. tr. a construi creneluri (într-un zid). (< fr. créneler)

Intrare: crenela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crenela crenelare crenelat crenelând singular plural
crenelea crenelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crenelez (să) crenelez crenelam crenelai crenelasem
a II-a (tu) crenelezi (să) crenelezi crenelai crenelași crenelaseși
a III-a (el, ea) crenelea (să) creneleze crenela crenelă crenelase
plural I (noi) crenelăm (să) crenelăm crenelam crenelarăm crenelaserăm, crenelasem*
a II-a (voi) crenelați (să) crenelați crenelați crenelarăți crenelaserăți, crenelaseți*
a III-a (ei, ele) crenelea (să) creneleze crenelau crenela crenelaseră
Intrare: crenelat
crenelat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crenelat crenelatul crenela crenelata
plural crenelați crenelații crenelate crenelatele
genitiv-dativ singular crenelat crenelatului crenelate crenelatei
plural crenelați crenelaților crenelate crenelatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)