crenelat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crenela] 1-3 Crenelare (1-3).

crenelat², ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: crenela] 1-3 Cu creneluri (1-3).

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre un zid, o clădire etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. Stindardul fluturează pe poarta crenelată. MACEDONSKI, O. I 257. ◊ Fig. Crestat. Zăpada cade și-n ferestre bate, Cresc țurțuri sub streșini crenelate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/1.

CRENELÁT, -Ă adj. Cu creneluri. [Cf. fr. crénelé].

CRENELÁT ~tă (~ți, ~te) (despre ziduri, clădiri) Care are creneluri; cu creneluri. /<fr. crénelé

crenela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: crenel] 1-3 A face deschizături în formă de crenel (1-3).

CRENELÁ, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

CRENELÁ, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

crenelá (a ~) vb., ind. prez. 3 creneleáză

crenelá vb., ind. prez. 1 sg. creneléz, 3 sg. și pl. creneleáză

CRENELÁ vb. I. tr. A face, a construi creneluri (într-un zid). [< fr. créneler].

CRENELÁ vb. tr. a construi creneluri (într-un zid). (< fr. créneler)