27 de definiții pentru creițar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.

CREIȚÁR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițár (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițár (RETEGANUL, P. III 18) grițár (MARIAN, S. 123) s. m.

creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRIȚÁR s. m. v. creițar.

crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creițar (înv., reg.) (desp. crei-) s. m., pl. creițari

creițar (crei-) s. m., pl. creițari

creițár s. m. (sil. crei-), pl. creițári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREIȚÁR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ era o monedă de argint sau de aramă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

creițár (creițári), s. m.1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

creițár, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).

creițár, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).

grițar, s.f. – v. grăiță („monedă”).

grițar, s.f. – v. grăiță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: creițar
  • silabație: crei-țar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creițar
  • creițarul
  • creițaru‑
plural
  • creițari
  • creițarii
genitiv-dativ singular
  • creițar
  • creițarului
plural
  • creițari
  • creițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăițar
  • crăițarul
  • crăițaru‑
plural
  • crăițari
  • crăițarii
genitiv-dativ singular
  • crăițar
  • crăițarului
plural
  • crăițari
  • crăițarilor
vocativ singular
plural
crâițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crăițariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crițar
  • crițarul
  • crițaru‑
plural
  • crițari
  • crițarii
genitiv-dativ singular
  • crițar
  • crițarului
plural
  • crițari
  • crițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grițar
  • grițarul
  • grițaru‑
plural
  • grițari
  • grițarii
genitiv-dativ singular
  • grițar
  • grițarului
plural
  • grițari
  • grițarilor
vocativ singular
plural
greițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creițar, creițarisubstantiv masculin

  • 1. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul secolul XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crucer
    • format_quote Busuioc și izmă creață a adus cumătra dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. DLRLC
    • format_quote Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.