23 de definiții pentru creițar greițar crăițar crițar grițar (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CREIȚÁR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițár (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițár (RETEGANUL, P. III 18) grițár (MARIAN, S. 123) s. m.

creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].

crăițar sm vz creițar

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRIȚÁR s. m. v. creițar.

crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creițár (crei-) s. m., pl. creițári

creițár s. m. (sil. crei-), pl. creițári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREIȚÁR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ era o monedă de argint sau de aramă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

creițár (creițári), s. m.1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

creițár, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).

creițár, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).

arată toate definițiile

Intrare: creițar
  • silabație: crei-țar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creițar
  • creițarul
  • creițaru‑
plural
  • creițari
  • creițarii
genitiv-dativ singular
  • creițar
  • creițarului
plural
  • creițari
  • creițarilor
vocativ singular
plural
greițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăițar
  • crăițarul
  • crăițaru‑
plural
  • crăițari
  • crăițarii
genitiv-dativ singular
  • crăițar
  • crăițarului
plural
  • crăițari
  • crăițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crițar
  • crițarul
  • crițaru‑
plural
  • crițari
  • crițarii
genitiv-dativ singular
  • crițar
  • crițarului
plural
  • crițari
  • crițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grițar
  • grițarul
  • grițaru‑
plural
  • grițari
  • grițarii
genitiv-dativ singular
  • grițar
  • grițarului
plural
  • grițari
  • grițarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creițar greițar crăițar crițar grițar

  • 1. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul secolul XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crucer 2 exemple
    exemple
    • Busuioc și izmă creață a adus cumătra dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69.
      surse: DLRLC
    • Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404.
      surse: DLRLC

etimologie: