creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.

CREIȚAR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițar (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițar (RETEGANUL, P. III 18) grițar (MARIAN, S. 123) s. m.

creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].

crăițar sm vz creițar

crăițariu sm vz creițar

crâițar sm vz creițar

crețar² sm vz creițar

crițar sm vz creițar

greițar sm vz creițar

raiță sf vz creițar

GRIȚAR s. m. v. creițar.

crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).

crițár, V. crăițar.

grițár, V. crăițar.

creițar (înv., reg.) (desp. crei-) s. m., pl. creițari

creițar (crei-) s. m., pl. creițari

creițar s. m. (sil. crei-), pl. creițari

CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ era o monedă de argint sau de aramă.)

creițár (creițári), s. m. – 1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).

creițar, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).

creițar, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).

grițar, s.f. – v. grăiță („monedă”).

grițar, s.f. – v. grăiță.

creițari s. m. pl. (înv.) bani