26 de definiții pentru creițar greițar crăițar crițar grițar (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CREIȚÁR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițár (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițár (RETEGANUL, P. III 18) grițár (MARIAN, S. 123) s. m.

creițár (crei-) s. m., pl. creițári

creițár s. m. (sil. crei-), pl. creițári

CREIȚÁR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

creițár (creițári), s. m.1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).

creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CRIȚÁR s. m. v. creițar.

crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).

arată toate definițiile

Intrare: creițar
  • silabisire: crei-țar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creițar creițarul
plural creițari creițarii
genitiv-dativ singular creițar creițarului
plural creițari creițarilor
vocativ singular
plural
greițar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grițar grițarul
plural grițari grițarii
genitiv-dativ singular grițar grițarului
plural grițari grițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăițar crăițarul
plural crăițari crăițarii
genitiv-dativ singular crăițar crăițarului
plural crăițari crăițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crițar crițarul
plural crițari crițarii
genitiv-dativ singular crițar crițarului
plural crițari crițarilor
vocativ singular
plural

creițar greițar crăițar crițar grițar

  • 1. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul secolul XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crucer 2 exemple
    exemple
    • Busuioc și izmă creață a adus cumătra dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69.
      surse: DLRLC
    • Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404.
      surse: DLRLC

etimologie: