12 definiții pentru credulitate

CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis.

CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis.

CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.

credulitáte s. f., g.-d. art. credulitắții

credulitáte s. f., g.-d. art. credulității

CREDULITÁTE s. 1. v. naivitate. 2. candoare, ingenuitate, inocență, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.)

CREDULITÁTE s.f. Însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. [Cf. fr. crédulité, lat. credulitas].

CREDULITÁTE s. f. însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. (< fr. crédulité, lat. credulitas)

CREDULITÁTE f. Fel de a fi al omului credul. /<fr. crédulité, lat. credulitas, ~atis

credulitate f. dispozițiune de a crede prea ușor lucruri lipsite de temeiu.

*credulitáte f. (lat. credúlitas, -átis). Defectu de a fi crédul.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CREDULITÁTE s. 1. naivitate, simplicitate, simplitate. (~ și neștiința lui.) 2. candoare, ingenuitate, inocență, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.)

Intrare: credulitate
credulitate substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credulitate credulitatea
plural
genitiv-dativ singular credulități credulității
plural
vocativ singular
plural