2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crede sn [At: BARCIANU / V: / Pl: ~e / E: ger Kredenz(tish)] (Îrg) Bufet.

CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz.

CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

credént s. m., pl. credénți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

credénț, s.n. – v. chedrenț („dulăpior”).

credénț, s.n. – v. chedrénț.

Intrare: credent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credent
  • credentul
  • credentu‑
plural
  • credenți
  • credenții
genitiv-dativ singular
  • credent
  • credentului
plural
  • credenți
  • credenților
vocativ singular
plural
Intrare: credenț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crede
  • credențul
  • credențu‑
plural
  • credențuri
  • credențurile
genitiv-dativ singular
  • crede
  • credențului
plural
  • credențuri
  • credențurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

credenț

etimologie: