CREANGĂ. Subst. Creangă, crenguță (dim.), crenguliță (pop.), crengurea (rar), cracă, crăculiță (dim.), crăcuță (dim.), crăcană, crăcănuță (dim.), crac, crăcușor (dim.), cloambă (reg.), drughineață (reg.), ramură, ram, rămurea (dim.), rămurel, rămurică; lăstar, lăstăraș (dim.); rămuriș, rămuriște (rar), crengărie (rar), lăstăriș. Vreascuri, uscături, uscățele, găteje, surcele, bețigașe, bețișoare. Crosnă. Vb. A se ramifica, a se râmuri (pop.); a lăstări. A rupe o creangă; a sta pe o creangă. A aduna vreascuri. V. arbori, arbuști, pomi fructiferi.