5 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creștini vtr [At: VICIU, COL. 98 / Pzi: ~nesc / E: creștin + -i] 1-2 (Reg) A (se) creștina (1-2).

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al democrației. 2. Adj. Democratic. ◊ Democrat-creștin = (despre partide) care adoptă principiul democrației creștine; (despre persoane) care face parte dintr-un astfel de partid. – Din fr. démocrate.

creștin, ~ă [At: COD. VOR. 136/8 / Pl: ~i, ~e / E: ml christianus, -a] 1 a Care aparține creștinismului Si: creștinesc (1). 2 a Privitor la creștinism Si: creștinesc. 3 a Specific creștinismului. 4 a Care provine de la creștinism. 5 a De creștinism. 6 a (Îs) Era ~ă Eră în care anii se calculează de la nașterea lui Hristos. 7 smf Adept al creștinismului. 8 smf (Pfm) Persoană. 9 (Îs) ~ bun Om bun.

democrat, ~ă [At: HELIADE, O. I, 472 / Pl: ~ați, ~e / E: fr démocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care are convingeri democratice, care militează pentru democrație. 3-4 smf, a (Îs) ~ revoluționar (Persoană) care a urmat ideologia revoluției burghezo- democratice și a militat pentru aceasta. 5-6 smf, a (Îs) ~ creștin (Persoană) care face parte dintr-un partid politic cu ideologie de centru-stânga. 7-8 sn, a (Îas) Partid politic burghez sub influența bisericii. 9-11 a Democratic (1-3). 12-13 a (Îs) ~ popular Care (aparține democrației populare sau) se referă la democrația populară.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Adept al creștinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, s. m. și f. 1. Adept al creștinismului. ◊ (Adjectival) De creștinism, al creștinismului. Religie creștină. 2. Bărbat (mai rar femeie); om, individ. Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134. Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23. Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115.

DEMOCRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al democrației. ♦ ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale; partid ~ = partid cu orientare democrată; ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului. II. adj. democratic. (< fr. démocrate)

democrát-creștín s. m., adj. Membru al unei formațiuni politice care aplică principiile creștinismului ◊ „Premierul M.R. a prezentat joi după-amiază declarația-program a noului guvern de centru-stânga, format din democrat-creștini, socialiști și socialiști democratici.” Sc. 22 III 74 p. 6. ◊ „El [dosarul] conține rezultatele «interogatoriilor» la care a fost supus fostul lider democrat-creștin, răpit și asasinat de «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 1 VI 79 p. 6; v. și democreștin (din democrat + creștin; cf. it. democristiano)

CREȘTÍN2 ~i m. Adept al creștinismului. /<lat. christianus

CREȘTÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de creștinism; propriu creștinismului. /<lat. christianus

creștin a. și m. 1. care e botezat și profesează religiunea creștină: popoarele creștine; 2. ce ține de creștinism: religiune creștină; 3. pop. om în genere (ca ființă morală), om mai ales bun: nu mai umbra spinului la ușa creștinului EM.; 4. pop. Român, ca membru al bisericii ortodoxe (naționalitatea identificată cu religiunea.) [Lat. CRISTIANUS].

creștín, -ă s. (lat. christianus, d. Christus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chrétien, crétin, pg. christáo. V. cretin și crestez). Adorator al luĭ Hristos: un creștin, un filosof creștinesc. Fam. Om, măĭ creștine, fa creștino. Fig. Omenos, blînd: da fiĭ și tu maĭ creștin, măĭ! – Ca adj. în colo numaĭ creștinesc, ca și păgînesc. – În Ps. Șch. și hristosean, -ncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; adj. f., s. f. creștínă, pl. creștíne

*democrát-creștín (-mo-crat-) adj. m., s. m., pl. democrát-creștíni; adj. f., s. f. democrát-creștínă, pl. democrát-creștíne

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; f. sg. creștínă, pl. creștíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREȘTÍN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

DEMOCRAT-CREȘTÍN s., adj. (POL.) creștin-democrat.

creștin s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.

Creștin ≠ necreștin, păgân

arată toate definițiile

Intrare: creștini
creștini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: creștin (adj.)
creștin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștin
  • creștinul
  • creștinu‑
  • crești
  • creștina
plural
  • creștini
  • creștinii
  • creștine
  • creștinele
genitiv-dativ singular
  • creștin
  • creștinului
  • creștine
  • creștinei
plural
  • creștini
  • creștinilor
  • creștine
  • creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: creștin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștin
  • creștinul
  • creștinu‑
plural
  • creștini
  • creștinii
genitiv-dativ singular
  • creștin
  • creștinului
plural
  • creștini
  • creștinilor
vocativ singular
  • creștinule
  • creștine
plural
  • creștinilor
Intrare: democrat-creștin (adj.)
democrat-creștin1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinul
  • democrat-creștinu‑
  • democrat-crești
  • democrat-creștina
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinii
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinele
genitiv-dativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinului
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinei
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinilor
  • democrat-creștine
  • democrat-creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: democrat-creștin (s.m.)
democrat-creștin2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinul
  • democrat-creștinu‑
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinii
genitiv-dativ singular
  • democrat-creștin
  • democrat-creștinului
plural
  • democrat-creștini
  • democrat-creștinilor
vocativ singular
  • democrat-creștinule
plural
  • democrat-creștinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creștin (adj.)

  • 1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: necreștin păgân un exemplu
    exemple
    • Religie creștină.
      surse: DLRLC

etimologie:

creștin, -ă (persoană) creștină

  • 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Adept al creștinismului.
      surse: DEX '98 DLRLC
  • exemple
    • Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134.
      surse: DLRLC
    • Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23.
      surse: DLRLC
    • Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115.
      surse: DLRLC

etimologie:

democrat-creștin (adj.)

  • 1. (Despre partide) Care adoptă principiul democrației creștine; (despre persoane) care face parte dintr-un astfel de partid.
    surse: DEX '09

etimologie:

democrat-creștin, -ă (persoană) democrat-creștină

  • 1. Membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
    surse: MDN '00

etimologie: