cranio- [At: DN³ / V: crani- / E: fr cranio-] Element prim de compunere cu semnificația: 1 Referitor la craniu. 2 De craniu. 3 Craniu.

CRANIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) craniu”. [Pron. -ni-o-, var. crani-. / < fr. crânio-, cf. gr. kranion].

CRANI(O)-, -CRANIE elem. „craniu”. (< fr. crâni/o/-, -cranie, cf. gr. kranion)

crani- vz cranio-

-cranie [At: DN³ / E: fr -crânie] Element secund de compunere cu semnificația: 1 Referitor la craniu. 2 De craniu. 3 Craniu.

CRANI- v. cranio-.

-CRANIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) craniu”. [< fr. -crânie].

-CRANIE elem. crani(o)-.

CRANIO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kranion; „craniu” > fr. crânio-, it. id., engl. id., germ. kranio- > rom. cranio-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., cefalocel*; ~clast (v. -clast), s. n., instrument, obstetrical utilizat în cranioclazie; ~clazie (v. -clazie), s. f., operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul cranioclastului; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite radiografia craniului; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a craniului, realizată-cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. craniogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., craniografie*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în craniologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază, forma și dimensiunile craniului; sin. cranilogie; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a oaselor craniene; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară dimensiunile craniului; ~pagi (v. -pag), s. m. pl., monștri gemelari dubli, reuniți prin extremitățile cefalice; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile craniului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a cutiei craniene; ~stat (v. -stat), s. n., 1. Dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii. 2. Suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., malformație congenitală a craniului, care se datorează unei sinostoze a oaselor capului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea craniului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere sau perforare a craniului letal în cursul nașterii, în caz de hidrocefalie sau de făt mort. 2. Operație chirurgicală de secționare a cutiei craniene pentru a se putea ajunge la o tumoare cerebrală; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., făt gemelar teratologic, format prin alipirea craniilor și a toracelor.

CRANI-, v. CRANIO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., 1. Deschidere chirurgicală a craniului pentru a da creierului posibilitatea de a se dezvolta normal. 2. Defect osos cranian produs pe cale chirurgicală, în scop terapeutic sau de explorare; ~logie (v. -logie₁), s. f., craniologie*; ~ostoză (v. -ostoză), s. f., închidere prematură a suturilor osoase craniene.

-CRANIE „craniu, cranian, cranial”. ◊ gr. kranion „craniu, cutie craniană” > fr. -crânie, germ. -kranie > rom. -cranie.