5 definiții pentru craniat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

craniat sn [At: DN3 / P: ~ni-at / Pl: ~e / E: ns cf ngr χρανιον] (Zlg) 1 (Lpl) Încrengătură de animale vertebrate prevăzute cu craniu. 2 Animal din încrengătura craniate (1).

CRANIÁT, craniate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură de animale vertebrate care au craniu; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. [Pr.: -ni-at] – Din engl. craniata.

CRANIÁT, craniate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură de animale vertebrate care au craniu; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. [Pr.: -ni-at] – Din engl. craniata.

CRANIÁTE s.n.pl. (Zool.) Subîncrengătură de animale vertebrate prevăzute cu craniu; (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. craniat. / cf. gr. kranion – craniu].

CRANIÁTE s. n. pl. subîncrengătură de animale vertebrate, cu craniu. (< engl. craniata)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

craniát s. n. (sil. -ni-at), pl. craniáte

Intrare: craniat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • craniat
  • craniatul
  • craniatu‑
plural
  • craniate
  • craniatele
genitiv-dativ singular
  • craniat
  • craniatului
plural
  • craniate
  • craniatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

craniat

  • 1. (la) plural Subîncrengătură de animale vertebrate care au craniu.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Animal din această subîncrengătură.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: