10 definiții pentru cranț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cranț1 i [At: CADE / E: fo] Cuvânt care imită: 1 Zgomot produs de dinții care ronțăie ceva uscat. 2 Zgomot produs de șcrâșnirea dinților. 3 Zgomot produs de dinți din cauza frigului. 4-5 (Pan) Scârțâit produs de cheie în broasca ușii sau în lacăt. 6 (Pan) Zgomot al foarfecelor când taie.

cranț2 sn [At: BOCEANU, MEH. / Pl: ~uri / E: ger Kranz „cunună”] (Reg; mpl) Bucăți de lemn cioplite între care se pune pământ spre a se forma zidul unei clădiri.

CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee.

CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee.

CRANȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs la strivirea unui obiect sau corp tare). /Onomat.

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cranț (-țuri), s. n. – Scîndură ordinară, pentru făcut pereți. Germ. Kranz „coroană” (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cranț, cránțuri, s.n. (reg.; la pl.) paiente, bucăți de lemn cioplite ce se bat pe stâlpi așezați față în față la 40 cm depărtare; între rândurile de paiente se pune pământ pentru formarea zidului unei case de țară.

Intrare: cranț
cranț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • cra

cranț

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: