❍ CRAINA adv. Razna; A umbla ~, A umbla fără rost, hoinărind [srb. krajna].

cráĭna adv. (sîrb. krajina, margine, țară de margine, rus. Ukráina, Ucraĭna. V. craĭ 2). Vest. A umbla craĭna, a umbla haĭmana (cranga, lela, hucĭ-margina).

craină [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: srb krajina „graniță”] 1-6 sf (Îvp) Margine. 7 sf Ceată de crai (28-31, 34-35). 8 av (Îrg; îe) A umbla ~na A umbla fără rost. 9-15 av (Îae) A umbla după petreceri, ca un crai (28-31, 33-34).

traină² sf vz craină

CRAUN adv. Ștrengărind, haimana: de-o vreme ’ncoace umblă ~ (DLVR.) [comp. CRAINA].

craina (în expr. a umbla ~) (pop.) (crai-) adv.

craina adv. (sil. crai-)

craină (craine), s. f. – Regiune de frontieră. Sb. krajna „margine”, cf. crai, crainic.

craina s. invar. (țig.) Craiova.

craină, craine, s.f. (pop.) margine; în expr. a umbla craina = a bate marginile, a umbla fără rost.