2 intrări

7 definiții

cráina (în expr. a umbla ~) (pop.) (crai-) adv.

cráĭna adv. (sîrb. krajina, margine, țară de margine, rus. Ukráina, Ucraĭna. V. craĭ 2). Vest. A umbla craĭna, a umbla haĭmana (cranga, lela, hucĭ-margina).

craină [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: srb krajina „graniță”] 1-6 sf (Îvp) Margine. 7 sf Ceată de crai (28-31, 34-35). 8 av (Îrg; îe) A umbla ~na A umbla fără rost. 9-15 av (Îae) A umbla după petreceri, ca un crai (28-31, 33-34).

cráină (cráine), s. f. – Regiune de frontieră. Sb. krajna „margine”, cf. crai, crainic.

cráină, cráine, s.f. (pop.) margine; în expr. a umbla craina = a bate marginile, a umbla fără rost.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

craina s. invar. (țig.) Craiova.

Intrare: craină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular craină craina
plural craine crainele
genitiv-dativ singular craine crainei
plural craine crainelor
vocativ singular
plural
Intrare: craina
craina adverb
  • silabisire: crai-
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR