2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achez / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACA vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACA vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

Cracău n. unicul afluent al Bistriței de a stânga sa.

Ortografice DOOM

craca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 crachează; conj. prez. 1 sg. să crachez, 3 să cracheze

craca (a ~) vb., ind. prez. 3 crachează

craca vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 sg. și pl. crachează

Enciclopedice

CRACĂU-BISTRIȚA, depr. în E României, la contactul dintre M-ții Stînișoarei și Goșmanului, în V, cu dealurile Subcarpaților Moldovei (Corni, Holmu Mare, Runcu, Șerbești, de 500-600 m ș.a.) în E. Supr.: c. 515 km 2. Relief de cîmpie, lunci și terase. Alt. medie: 400 m. Drenată de rîurile Cracău și Bistrița. Climă răcoroasă (medie termică anuală 6-8°C) și precipitații moderate (c. 700 mm anual). Vegetație de pășuni și fînețe cu pîlcuri de stejar. Culturi de cereale și cartofi. Pomicultură.

Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • craca
  • cracare
  • cracat
  • cracatu‑
  • cracând
  • cracându‑
singular plural
  • crachează
  • cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crachez
(să)
  • crachez
  • cracam
  • cracai
  • cracasem
a II-a (tu)
  • crachezi
(să)
  • crachezi
  • cracai
  • cracași
  • cracaseși
a III-a (el, ea)
  • crachează
(să)
  • cracheze
  • craca
  • cracă
  • cracase
plural I (noi)
  • cracăm
(să)
  • cracăm
  • cracam
  • cracarăm
  • cracaserăm
  • cracasem
a II-a (voi)
  • cracați
(să)
  • cracați
  • cracați
  • cracarăți
  • cracaserăți
  • cracaseți
a III-a (ei, ele)
  • crachează
(să)
  • cracheze
  • cracau
  • cracară
  • cracaseră
Intrare: Cracău
Cracău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cracău
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

craca, crachezverb

  • 1. A descompune prin cracare o substanță organică. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.