2 intrări
17 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRACARE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.
CRACARE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cracare sf [At: LTR2 / Pl: ~cări / E: craca] Proces industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră Si: cracaj.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRACARE s. f. Procedeu (întrebuințat în industria petrolului) constînd din tratarea, la temperaturi și presiuni înalte, a hidrocarburilor grele din motorine, asfalturi, păcuri etc. pentru a obține hidrocarburi ușoare (gaze, benzine etc.), care au valoare mai mare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRACARE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRACARE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRACA, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achez / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRACA vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CRACA vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cracare s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
craca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 crachează; conj. prez. 1 sg. să crachez, 3 să cracheze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
craca (a ~) vb., ind. prez. 3 crachează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
craca vb., ind. prez. 1 sg. crachez, 3 sg. și pl. crachează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRACARE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRACARE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT204) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cracare, cracărisubstantiv feminin
- 1. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cracaj
etimologie:
- craca DEX '09 DEX '98 DN
craca, crachezverb
- 1. A descompune prin cracare o substanță organică. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- craquer MDA2 DEX '09 DEX '98 DN