2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cracare sf [At: LTR2 / Pl: ~cări / E: craca] Proces industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră Si: cracaj.

CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACÁRE s. f. Procedeu (întrebuințat în industria petrolului) constînd din tratarea, la temperaturi și presiuni înalte, a hidrocarburilor grele din motorine, asfalturi, pacuri etc. pentru a obține hidrocarburi ușoare (gaze, benzine etc.), care au valoare mai mare.

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achéz / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cracáre s. f., g.-d. art. cracắrii; pl. cracắri

cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)

CRACARE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)

Intrare: cracare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracare
  • cracarea
plural
  • cracări
  • cracările
genitiv-dativ singular
  • cracări
  • cracării
plural
  • cracări
  • cracărilor
vocativ singular
plural
Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • craca
  • cracare
  • cracat
  • cracatu‑
  • cracând
  • cracându‑
singular plural
  • crachea
  • cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crachez
(să)
  • crachez
  • cracam
  • cracai
  • cracasem
a II-a (tu)
  • crachezi
(să)
  • crachezi
  • cracai
  • cracași
  • cracaseși
a III-a (el, ea)
  • crachea
(să)
  • cracheze
  • craca
  • cracă
  • cracase
plural I (noi)
  • cracăm
(să)
  • cracăm
  • cracam
  • cracarăm
  • cracaserăm
  • cracasem
a II-a (voi)
  • cracați
(să)
  • cracați
  • cracați
  • cracarăți
  • cracaserăți
  • cracaseți
a III-a (ei, ele)
  • crachea
(să)
  • cracheze
  • cracau
  • craca
  • cracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)