2 intrări

15 definiții

CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACÁRE s. f. Procedeu (întrebuințat în industria petrolului) constînd din tratarea, la temperaturi și presiuni înalte, a hidrocarburilor grele din motorine, asfalturi, pacuri etc. pentru a obține hidrocarburi ușoare (gaze, benzine etc.), care au valoare mai mare.

cracáre s. f., g.-d. art. cracắrii; pl. cracắri

cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)

Intrare: craca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) craca cracare cracat cracând singular plural
crachea cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crachez (să) crachez cracam cracai cracasem
a II-a (tu) crachezi (să) crachezi cracai cracași cracaseși
a III-a (el, ea) crachea (să) cracheze craca cracă cracase
plural I (noi) cracăm (să) cracăm cracam cracarăm cracaserăm, cracasem*
a II-a (voi) cracați (să) cracați cracați cracarăți cracaserăți, cracaseți*
a III-a (ei, ele) crachea (să) cracheze cracau craca cracaseră
Intrare: cracare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cracare cracarea
plural cracări cracările
genitiv-dativ singular cracări cracării
plural cracări cracărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)