10 definiții pentru cracaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cracáj sn [At: MACAROVICI, CH. 440 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr craquage] Cracare.

CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.

CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.

CRACÁJ, cracajuri, s. n. Cracare.

CRACÁJ, cracajuri, s. n. Cracare. – După fr. cracking (<engl.).

CRACÁJ s.n. Cracare. [< fr. craquage].

CRACÁJ s. n. cracare. (< fr. craquage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cracáj s. n., pl. cracáje

cracáj s. n., pl. cracáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRACAJ s. (CHIM.) cracare. (~ motorinei pentru obținerea benzinei.)

Intrare: cracaj
cracaj1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracaj
  • cracajul
  • cracaju‑
plural
  • cracaje
  • cracajele
genitiv-dativ singular
  • cracaj
  • cracajului
plural
  • cracaje
  • cracajelor
vocativ singular
plural
cracaj2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracaj
  • cracajul
  • cracaju‑
plural
  • cracajuri
  • cracajurile
genitiv-dativ singular
  • cracaj
  • cracajului
plural
  • cracajuri
  • cracajurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cracaj

etimologie: