6 definiții pentru crăticioară

CRĂTICIOÁRĂ, crăticioare, s. f. Diminutiv al lui cratiță.Cratiță + suf. -ioară.

CRĂTICIOÁRĂ, crăticioare, s. f. Diminutiv al lui cratiță.Cratiță + suf. -ioară.

CRĂTICIOÁRĂ, crăticioare, s. f. Diminutiv al lui c r a t i ț ă. Ceilalți mîncau ce-și aduceau de acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi, fasole. PAS, Z. I 268. Trase crăticioara de la foc. CARAGIALE, S. 6.

crăticioáră (-cioa-) s. f., g.-d. art. crăticioárei; pl. crăticioáre

crăticioáră s. f., g.-d. art. crăticioárei; pl. crăticioáre

crăticĭoáră f., pl. e (oa dift.). Cratiță mică.

Intrare: crăticioară
crăticioară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăticioa crăticioara
plural crăticioare crăticioarele
genitiv-dativ singular crăticioare crăticioarei
plural crăticioare crăticioarelor
vocativ singular
plural