2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crăcuță sf [At: PĂCALĂ, M. R. 515 / V: crâc~, crec~ / Pl: ~țe / E: cracă + -uță] 1-8 (Șhp) Cracă (1, 3-5) (mică).

CRĂCÚȚĂ, crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; crăculiță. – Cracă + suf. -uță.

CRĂCÚȚĂ, crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; crăculiță. – Cracă + suf. -uță.

CRĂCÚȚĂ, crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; rămurică, crenguță. Crăcuțe de măr.O crăcuță ruptă din salcîmul din curte. ARDELEANU, D. 46.

crăcúță f., pl. e. Dim. d. cracă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crăcúță s. f., g.-d. art. crăcúței; pl. crăcúțe

crăcúță s. f., g.-d. art. crăcúței; pl. crăcúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRĂCÚȚE s. pl. v. surguci.

CRĂCÚȚĂ s. v. rămurică.

CRĂCUȚĂ s. crăculiță, crăcușoară, crenguță, rămurea, rămurică, (Ban.) șibă. (O ~ de măr.)

Intrare: crăcuțe
crăcuțe substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • crăcuțe
  • crăcuțele
genitiv-dativ singular
plural
  • crăcuțe
  • crăcuțelor
vocativ singular
plural
Intrare: crăcuță
crăcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcuță
  • crăcuța
plural
  • crăcuțe
  • crăcuțele
genitiv-dativ singular
  • crăcuțe
  • crăcuței
plural
  • crăcuțe
  • crăcuțelor
vocativ singular
plural

crăcuță

etimologie:

  • Cracă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09