2 intrări

16 definiții

CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.

CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.

CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Cu picioarele depărtate, răschirate; (despre obiecte) bifurcat. ◊ (Adverbial) Umbla crăcit, încit parcă șchiopăta de-amîndouă picioarele. SLAVICI, O. I 277.

CRĂCÍT adj. v. crăcănat.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.

crăcí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 să crăceáscă

crăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă

CRĂCÍ vb. v. crăcăna.

crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.

crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crăcít, -ă, crăciți, -te, adj. – Crăcănat. ♦ (onom.) Crăcita, poreclă în Tăuții Măgherăuș (Crâncău, 2011). – Din crăci (MDA).

crăcí, crăcesc, vb. tranz, refl. – A (se) crăcăna. ♦ (top.) Crăcești, numele vechi al satului Mara (com. Desești), din Maramureșul istoric. – Din crac „picior” (DEX, MDA).

Intrare: crăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crăci crăcire crăcit crăcind singular plural
crăcește crăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crăcesc (să) crăcesc crăceam crăcii crăcisem
a II-a (tu) crăcești (să) crăcești crăceai crăciși crăciseși
a III-a (el, ea) crăcește (să) crăcească crăcea crăci crăcise
plural I (noi) crăcim (să) crăcim crăceam crăcirăm crăciserăm, crăcisem*
a II-a (voi) crăciți (să) crăciți crăceați crăcirăți crăciserăți, crăciseți*
a III-a (ei, ele) crăcesc (să) crăcească crăceau crăci crăciseră
Intrare: crăcit
crăcit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăcit crăcitul crăci crăcita
plural crăciți crăciții crăcite crăcitele
genitiv-dativ singular crăcit crăcitului crăcite crăcitei
plural crăciți crăciților crăcite crăcitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)