2 intrări

19 definiții

crăcit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: crăci1] 1-4 Crăcire (1-4).

crăcit2, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: crăci1] 1-2 smf, a (Persoană) cu picioarele depărtate. 3 a (D. obiecte) Desfăcut în unghi. 4-5 (Rar) av, a (În mod) depărtat de centru.

CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.

CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.

CRĂCÍT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Cu picioarele depărtate, răschirate; (despre obiecte) bifurcat. ◊ (Adverbial) Umbla crăcit, încît parcă șchiopăta de-amîndouă picioarele. SLAVICI, O. I 277.

CRĂCÍT adj. v. crăcănat.

crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: ~ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi. 4-5 vtr (D. dinții ferăstrăului) A (se) strâmba în direcții diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.

CRĂCÍ, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.

crăcí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 să crăceáscă

crăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcésc, imperf. 3 sg. crăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. crăceáscă

CRĂCÍ vb. v. crăcăna.

crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.

crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crăcít, -ă, crăciți, -te, adj. – Crăcănat. ♦ (onom.) Crăcita, poreclă în Tăuții Măgherăuș (Crâncău, 2011). – Din crăci (MDA).

crăcí, crăcesc, vb. tranz, refl. – A (se) crăcăna. ♦ (top.) Crăcești, numele vechi al satului Mara (com. Desești), din Maramureșul istoric. – Din crac „picior” (DEX, MDA).

Intrare: crăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crăci
  • crăcire
  • crăcit
  • crăcitu‑
  • crăcind
  • crăcindu‑
singular plural
  • crăcește
  • crăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crăcesc
(să)
  • crăcesc
  • crăceam
  • crăcii
  • crăcisem
a II-a (tu)
  • crăcești
(să)
  • crăcești
  • crăceai
  • crăciși
  • crăciseși
a III-a (el, ea)
  • crăcește
(să)
  • crăcească
  • crăcea
  • crăci
  • crăcise
plural I (noi)
  • crăcim
(să)
  • crăcim
  • crăceam
  • crăcirăm
  • crăciserăm
  • crăcisem
a II-a (voi)
  • crăciți
(să)
  • crăciți
  • crăceați
  • crăcirăți
  • crăciserăți
  • crăciseți
a III-a (ei, ele)
  • crăcesc
(să)
  • crăcească
  • crăceau
  • crăci
  • crăciseră
Intrare: crăcit
crăcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcit
  • crăcitul
  • crăcitu‑
  • crăci
  • crăcita
plural
  • crăciți
  • crăciții
  • crăcite
  • crăcitele
genitiv-dativ singular
  • crăcit
  • crăcitului
  • crăcite
  • crăcitei
plural
  • crăciți
  • crăciților
  • crăcite
  • crăcitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)