7 definiții pentru crânguleț

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.

crânguléț s. n., pl. crânguléțe

crânguléț s. n., pl. crânguléțe

CRÂNGULÉȚ s. (BOT.) crângușor.

CRÎNGULÉȚ, crîngulețe, s. n. Diminutiv al lui c r î n g. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde... iară cotoșmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. ISPIRESCU, L. 289.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRÂNGULÉȚ s. (BOT.) crîngușor.

Intrare: crânguleț
crânguleț substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crânguleț crângulețul
plural crângulețe crângulețele
genitiv-dativ singular crânguleț crângulețului
plural crângulețe crângulețelor
vocativ singular
plural