8 definiții pentru crânguleț

crânguleț sn [At: ISPIRESCU, L. 289 / Pl: ~e / E: crâng+ -uleț] 1-32 (Șhp) Crâng (1-2, 14-22, 28, 30-32, 35) (mic).

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.

crânguléț s. n., pl. crânguléțe

crânguléț s. n., pl. crânguléțe

CRÂNGULÉȚ s. (BOT.) crângușor.

CRÎNGULÉȚ, crîngulețe, s. n. Diminutiv al lui crîng. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde... iară cotoșmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. ISPIRESCU, L. 289.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRÂNGULEȚ s. (BOT.) crîngușor.

Intrare: crânguleț
crânguleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crânguleț crângulețul
plural crângulețe crângulețele
genitiv-dativ singular crânguleț crângulețului
plural crângulețe crângulețelor
vocativ singular
plural