15 definiții pentru crâmpoți crompoți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâmpoți [At: DA / V: crăm~, ~oti, crom~ / Pzi: esc / E: crâmpot] (Înv) 1-2 vtr A (se) rupe în fâșii inegale Si: a (se) crâmpota (1-2). 3-4 vtr A (se) tăia în bucăți inegale Si: a (se) crâmpota (3-4). 5 vt A mușca din pâine, în loc de a tăia felii Si: a (se) crâmpota (5). 6 vt A tăia neregulat o pânză Si: a (se) crâmpota (6). 7 vt A fragmenta. 8 vt A sfârteca. 9 vt A măcelări. 10 vt A mânca dezordonat Si: a crâmpota (10). 11 (Fig; d. buze) A săruta cu patimă (mușcând).

CRÂMPOȚÍ, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).

CRÂMPOȚÍ, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).

A CRÂMPOȚÍ ~ésc tranz. reg. 1) (obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. 2) A mânca puțin, luând de ici, de colo câte o bucățică. /Orig. nec.

crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.

crâmpoti v vz crâmpoți

crompoți v vz crâmpoți

CRÎMPOȚÍ, crîmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia, a rupe, a sfîrteca, a sfîșia în bucăți inegale, a ciopîrți, a îmbucătăți. A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plins de milă. CREANGĂ, P. 30. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. – Variantă: crompoțí (SBIERA, P. 74) vb. IV.

CROMPOȚÍ vb. IV v. crîmpoți.

crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.

crompoțésc, V. crîmpoțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crâmpoțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 să crâmpoțeáscă corectată

crâmpoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâmpoțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÂMPOȚÍ vb. v. ciopârți sfârteca, sfâșia.

crîmpoți vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

Intrare: crâmpoți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâmpoți
  • crâmpoțire
  • crâmpoțit
  • crâmpoțitu‑
  • crâmpoțind
  • crâmpoțindu‑
singular plural
  • crâmpoțește
  • crâmpoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâmpoțesc
(să)
  • crâmpoțesc
  • crâmpoțeam
  • crâmpoții
  • crâmpoțisem
a II-a (tu)
  • crâmpoțești
(să)
  • crâmpoțești
  • crâmpoțeai
  • crâmpoțiși
  • crâmpoțiseși
a III-a (el, ea)
  • crâmpoțește
(să)
  • crâmpoțească
  • crâmpoțea
  • crâmpoți
  • crâmpoțise
plural I (noi)
  • crâmpoțim
(să)
  • crâmpoțim
  • crâmpoțeam
  • crâmpoțirăm
  • crâmpoțiserăm
  • crâmpoțisem
a II-a (voi)
  • crâmpoțiți
(să)
  • crâmpoțiți
  • crâmpoțeați
  • crâmpoțirăți
  • crâmpoțiserăți
  • crâmpoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • crâmpoțesc
(să)
  • crâmpoțească
  • crâmpoțeau
  • crâmpoți
  • crâmpoțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crompoți
  • crompoțire
  • crompoțit
  • crompoțitu‑
  • crompoțind
  • crompoțindu‑
singular plural
  • crompoțește
  • crompoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crompoțesc
(să)
  • crompoțesc
  • crompoțeam
  • crompoții
  • crompoțisem
a II-a (tu)
  • crompoțești
(să)
  • crompoțești
  • crompoțeai
  • crompoțiși
  • crompoțiseși
a III-a (el, ea)
  • crompoțește
(să)
  • crompoțească
  • crompoțea
  • crompoți
  • crompoțise
plural I (noi)
  • crompoțim
(să)
  • crompoțim
  • crompoțeam
  • crompoțirăm
  • crompoțiserăm
  • crompoțisem
a II-a (voi)
  • crompoțiți
(să)
  • crompoțiți
  • crompoțeați
  • crompoțirăți
  • crompoțiserăți
  • crompoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • crompoțesc
(să)
  • crompoțească
  • crompoțeau
  • crompoți
  • crompoțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâmpoți crompoți

  • 1. regional A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale.
    exemple
    • A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plîns de milă. CREANGĂ, P. 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânca un exemplu
      exemple
      • Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • crâmpot (puțin folosit, „bucată”).
    surse: DEX '09