8 definiții pentru crâșmuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâșmuță sf [At: MARIAN, SA. 22 / Pl: ~țe / E: crâșmă + -uță] 1-2 (Șhp) Cârciumioară.

CRÂȘMÚȚĂ, crâșmuțe, s. f. (Pop.) Crâșmuliță. – Crâșmă + suf. -uță.

CRÂȘMÚȚĂ, crâșmuțe, s. f. (Reg.) Crâșmuliță. – Crâșmă + suf. -uță.

CRÎȘMÚȚĂ, crîșmuțe, s. f. (Mold., Transilv.) Diminutiv al lui crîșmă; crîșmușoară. Oi vinde cojoacele Ca să-i fac soroacele Prin toate crîșmuțele. MARIAN, S. 22. La crîșmuță de sub deal Bea Bugean și cu Vargan. SEVASTOS, C. 315.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crâșmúță (reg.) s. f., g.-d. art. crâșmúței; pl. crâșmúțe

crâșmúță s. f., g.-d. art. crâșmúței; pl. crâșmúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÂȘMÚȚĂ s. v. cârciumioară, crâșmuliță.

crîșmuță s. v. CÎRCIUMIOARĂ. CRÎȘMULIȚĂ.

Intrare: crâșmuță
crâșmuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmuță
  • crâșmuța
plural
  • crâșmuțe
  • crâșmuțele
genitiv-dativ singular
  • crâșmuțe
  • crâșmuței
plural
  • crâșmuțe
  • crâșmuțelor
vocativ singular
plural

crâșmuță

etimologie:

  • Crâșmă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09