COȘ subst. 1. Coș, Ioan (Sur IV). 2. Coșa b (16 B II 385); Coșea, Giurgiu (16 A III; Coș/escul (17 A 111 169); -ești s. (Dm); -ovici (ib.) s.; Coșăscul, Postol, mold. (BCI IV 188). 3. Coșoe (17 B I 346). 4. Coșeț (Mar). 5. + -otă: Coșotă, Oprea (Puc); Coșotoiu (Sd X); Coșotoaia, Floarea (Puc); Coșotanul (Băl IV). 6. Cf. Coșuilă, St. (Dm; C Ștef; SurV); Coșită, rectificat de N. Iorga în Coșulă b. (BCI X 91), ca eponim al m-rei Coșula din Botoșani. Coșilești s. 1432 (Sucev 121).