COZA < sl. кoэa „capră”; cf. tc. koz = fr. „atout” cuvînt folosit odinioară la jocul de cărți (Tiktin) ca și în expresia „frumoasă coz”. 1. Coza b. (Dm; 17 A III 53); – visternicel, mold., 1638 (Sur VII p. CLXV); – cu femeea sa Dahina (Sur XX) și s. 2. Cozan (CL; Buc); Cozancea și Cozănești tt. 3. „Coze de Săcueni”, 1662 (Ț-Rom); Cozea mold. (17 A I 188, II 13); Cozești s. (Sd XI 88) și, Cozăști (C Ștef). 4. Cozăe (Sur XX); Cozăești s. (Dm). V. și CUZA.