10 definiții pentru covrigar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covrigár sm [At: (a. 1782) IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~i / E: covrig + -ar] 1 Persoană care face covrigi (1) Si: (înv) covrigiu (1), simigiu. 2 Vânzător de covrigi Si: (înv) covrigiu (2), simigiu. 3 (Dep) Om sărac. 4 (Dep) Om leneș. 5 (Dep) Orășean.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVRIGÁR, covrigari, s. m. (În trecut) Persoană care făcea sau vindea covrigi; simigiu. Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVRIGÁR ~i m. 1) Persoană specializată în prepararea covrigilor. 2) Vânzător de covrigi. 3) depr. pop. Persoană cu ocupație neserioasă. /covrig + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
covrigar m. cel ce face sau vinde covrigi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n’are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește c’un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
covrigár (co-vri-) s. m., pl. covrigári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
covrigár s. m. (sil. -vri-), pl. covrigári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COVRIGÁR s. (înv.) simigiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COVRIGAR s. (înv.) simigiu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: co-vri-gar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
covrigar
- 1. Persoană care face sau vinde covrigi.exemple
- Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Covrig + sufix -ar.surse: DEX '98 DEX '09