4 definiții pentru covariant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
covariant sn [At: DN3 / P: ~ri-ant / Pl: ~e / E: fr covariant] (Mat) Proprietate a mai multor funcții de a varia în mod similar.
COVARIANT s.n. (Mat.) Proprietate a mai multor funcții de a varia în mod similar. [Pron. -ri-ant. / < fr. covariant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVARIANT s. n. (mat.) proprietate a mai multor funcții de a varia în mod similar. (< fr. covariant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
covariant s. n. (sil. -ri-ant), pl. covariante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: covariant
covariant substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
covariant, covariantesubstantiv neutru
- 1. Proprietate a mai multor funcții de a varia în mod similar. DN
etimologie:
- covariant DN