2 intrări
14 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COVALENT, -Ă, covalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. – Din germ. kovalent.
COVALENT, -Ă, covalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. – Din germ. kovalent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVALENȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covalent, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: ger kovalent] (D. elemente chimice) Care prezintă covalență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covalență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: ger kovalenz, fr covalence] Legătură chimică dintre mai mulți atomi, care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVALENȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVALENT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. [< germ. kovalent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVALENȚĂ s.f. Legătură chimică dintre mai mulți atomi, care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. [Cf. germ. Kovalenz, fr. covalence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVALENȚĂ s. f. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți la formarea unei molecule. (< germ. Kovalenz, fr. covalence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COVALENȚĂ ~e f. Legătură chimică realizată de una sau de mai multe perechi de electroni. /<germ. Kovalenz, fr. covalence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
covalență s. f., art. covalența, g.-d. art. covalenței; pl. covalențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
covalență s. f., art. covalența, g.-d. art. covalenței; pl. covalențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
covalent adj. → valent
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
covalență s. f. → valență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COVALENȚĂ s. (CHIM.) legătură covalentă, legătură homeopolară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
covalent, covalentăadjectiv
- 1. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- kovalent MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
covalență, covalențesubstantiv feminin
- 1. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:
- Kovalenz MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- covalence MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.