9 definiții pentru covalență

covalénță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: ger kovalenz, fr covalence] Legătură chimică dintre mai mulți atomi, care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.

COVALÉNȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.

COVALÉNȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.

covalénță s. f., art. covalénța, g.-d. art. covalénței; pl. covalénțe

covalénță s. f. → valență

COVALÉNȚĂ s. (CHIM.) legătură covalentă, legătură homeopolară.

COVALÉNȚĂ s.f. Legătură chimică dintre mai mulți atomi, care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. [Cf. germ. Kovalenz, fr. covalence].

COVALÉNȚĂ s. f. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți la formarea unei molecule. (< germ. Kovalenz, fr. covalence)

COVALÉNȚĂ ~e f. Legătură chimică realizată de una sau de mai multe perechi de electroni. /<germ. Kovalenz, fr. covalence

Intrare: covalență
covalență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covalență
  • covalența
plural
  • covalențe
  • covalențele
genitiv-dativ singular
  • covalențe
  • covalenței
plural
  • covalențe
  • covalențelor
vocativ singular
plural