9 definiții pentru covalență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COVALÉNȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.
covalență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: ger kovalenz, fr covalence] Legătură chimică dintre mai mulți atomi, care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVALÉNȚĂ, covalențe, s. f. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. – Din germ. Kovalenz, fr. covalence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVALÉNȚĂ s.f. Legătură chimică dintre mai mulți atomi, care se realizează prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți. [Cf. germ. Kovalenz, fr. covalence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVALÉNȚĂ s. f. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți la formarea unei molecule. (< germ. Kovalenz, fr. covalence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COVALÉNȚĂ ~e f. Legătură chimică realizată de una sau de mai multe perechi de electroni. /<germ. Kovalenz, fr. covalence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
covalénță s. f., art. covalénța, g.-d. art. covalénței; pl. covalénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
covalénță s. f. → valență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COVALÉNȚĂ s. (CHIM.) legătură covalentă, legătură homeopolară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
covalență
- 1. Legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.surse: MDA2 DEX '09 DN
etimologie:
- limba germană Kovalenzsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- limba franceză covalencesurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN