2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covârșire sf [At: GCR II, 87/16 / V: ~văr~, ~roș~ / Pl: ~ri / E: covârși] 1 Depășire cu mult ca număr, forță etc. Si: covârșit1 (1). 2 (Înv) Mulțime mare. 3 (Înv) Număr mare. 4-5 Grad (prea) mare de bucurie, nenorocire etc. 6 (Înv; îlav) Cu ~ În foarte mare măsură. 7 (Înv; îal) În mod exagerat. 8 (Înv; îal) Cu vârf și îndesat. 9 (Înv) Întrecere a cuiva Si: covârșit1 (2). 10 (Înv) Lăsare în urmă a cuiva sau a ceva Si: covârșit1 (3). 11 (Înv) Superioritate. 12 (Înv) Vârf. 13 (Înv) Excelență. 14 (Înv) Distingere prin ceva Si: covârșit1 (7). 15 (Înv) Ridicare trecând peste vârful a ceva. Si: covârșit1 (8). 16 (Înv) Culme. 17 (Înv) Trecere peste ceva Si: covârșit1 (9). 18 (Înv) Depășire a unui obstacol Si: covârșit1 (10). 19 (Înv) Depășire a unei limite Si: covârșit1 (11). 20 (Înv) Trecere a unui proiectil pe deasupra țintei Si: covârșit1 (12). 21 (Înv) Excedent. 22 (Înv) Revărsare a unei ape, acoperind malul Si: covârșit1 (14). 23 (Înv) Înecare. 24 (Înv) Cotropire. 25 (Înv) Acoperire de ceva Si: covârșit1 (18). 26 (înv) Copleșire. 27 (înv) învingere. 28 (înv) Supunere a cuiva Si: covârșit1 (21). 29 (Înv) Întrecere a cuiva la vorbă Si: covârșit1 (22), dovedire.

covârși [At: VARLAAM, C. 27/1 / V: ~văr~, ~roși / Pzi: esc / E: ns cf cu vârf și (îndesat)] 1 vt A depăși cu mult ca număr, ca forță etc. 2 vt A întrece (ca măsură, valoare). 3 vt A lăsa în urmă pe cineva. 4 vi A fi superior. 5 vi A pune vârf la toate. 6 vi (Înv) A excela în ceva. 7 vi (Înv) A se distinge prin ceva. 8 vt (Înv) A se ridica trecând peste vârful unei înălțimi. 9 vi (Înv) A trece peste ceva. 10 vt (Înv) A depăși un obstacol. 11 vt (Înv) A depăși limita a ceva. 12 vt (Înv; d. proiectile) A trece pe deasupra țintei. 13 vt A exceda. 14 vt (Înv; d. ape) A se revărsa, acoperind malul. 15 vi (Înv) A deborda. 16 vt (Înv) A îneca. 17 vt (Înv) A cotropi. 18 vt (Înv) A acoperi de... 19 vt (Înv) A copleși. 20 vt (Înv) A învinge. 21 vt (Înv) A supune. 22 vt (Înv) A întrece pe cineva la vorbă Si: (pfm) a dovedi.

COVÂRȘÍ, covârșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.

COVÂRȘÍ, covârșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.

COVÎRȘÍ, covîrșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (în măsură, număr, valoare, forță etc.); p. ext. a copleși, a învinge, a birui. Mînia omului poate covîrși toate. SADOVEANU, Z. C. 104. Singuri mergeau alături, cu sufletele covîrșite de fericire. SADOVEANU, O. IV 76. Fericirea covîrșește toate celelalte simțiri. ODOBESCU, S. I 142.

A COVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A depăși cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantității etc.). 2) rar A bate într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a bate. /cu + vârf

covârșì 1. a întrece, a fi mai presus; 2. a trece măsura, a încărca. [Fuziune din co(prinde) și ()vârși].

covîrșésc v. tr. (vsl. vrŭšiti, cu prefixu kŭ, rus. kŭ, ko, spre. V. vîrf). Întrec, dobor: Turciĭ venise la Valea Albă cu forțe covîrșitoare, dar Moldoveniĭ nu refuzară lupta; cheltuĭelile covîrșesc veniturile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

covârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșésc, imperf. 3 sg. covârșeá; conj. prez. 3 să covârșeáscă

covârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșésc, imperf. 3 sg. covârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. covârșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COVÂRȘÍ vb. 1. v. copleși. 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. v. năpădi. 5. v. întrece.

COVÎRȘI vb. 1. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a copleși, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. a depăși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

covîrșí (-șésc, -ít), vb.1. A depăși. – 2. A da pe dinafară, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A copleși. – 5. A învinge, a supune, a domina. Se pare că trebuie plecat de la un sl. *povrŭšiti „a copleși”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca în covîrnipovîrni, probabil sub influența lui cotropi, sau a expresivității mai mari a lui co-. Cf. vîrf. După Pușcariu, Dacor., VI, 313 și DAR, de la expresia rom. cu vîrf „plin”; pe lîngă diferite dificultăți însă, acest tip de compunere ar fi ciudat în rom. După Scriban, din sl. vrŭšiti cu prefix ku.Der. covîrșitor, adj. (copleșitor; prea puternic).

Intrare: covârșire
covârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covârșire
  • covârșirea
plural
  • covârșiri
  • covârșirile
genitiv-dativ singular
  • covârșiri
  • covârșirii
plural
  • covârșiri
  • covârșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: covârși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covârși
  • covârșire
  • covârșit
  • covârșitu‑
  • covârșind
  • covârșindu‑
singular plural
  • covârșește
  • covârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covârșesc
(să)
  • covârșesc
  • covârșeam
  • covârșii
  • covârșisem
a II-a (tu)
  • covârșești
(să)
  • covârșești
  • covârșeai
  • covârșiși
  • covârșiseși
a III-a (el, ea)
  • covârșește
(să)
  • covârșească
  • covârșea
  • covârși
  • covârșise
plural I (noi)
  • covârșim
(să)
  • covârșim
  • covârșeam
  • covârșirăm
  • covârșiserăm
  • covârșisem
a II-a (voi)
  • covârșiți
(să)
  • covârșiți
  • covârșeați
  • covârșirăți
  • covârșiserăți
  • covârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • covârșesc
(să)
  • covârșească
  • covârșeau
  • covârși
  • covârșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

covârși

  • 1. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depăși întrece un exemplu
    exemple
    • Fericirea covîrșește toate celelalte simțiri. ODOBESCU, S. I 142.
      surse: DLRLC

etimologie: