4 definiții pentru cotutor

COTUTÓR, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană, cu drepturi și obligații egale.

COTUTÓR, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – După fr. cotuteur.

Forma de masculin este nerecomandată; vezi cotutore. - gall

cotutoáre s. f., g.-d. art. cotutoárei; pl. cotutoáre

cotutoáre s. f. → tutoare

Intrare: cotutor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotutor cotutorul
plural cotutori cotutorii
genitiv-dativ singular cotutor cotutorului
plural cotutori cotutorilor
vocativ singular
plural