8 definiții pentru cotutoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.

COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.

COTUTÓR, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană, cu drepturi și obligații egale.

COTUTÓR, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – După fr. cotuteur.[1]

  1. Forma de masculin este nerecomandată; vezi cotutore. gall

COTUTÓRE, -OÁRE s.m. și f. Cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. [Cf. fr. cotuteur].

COTUTÓRE, -OÁRE s. m. f. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. (< fr. cotuteur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotutoáre s. f., g.-d. art. cotutoárei; pl. cotutoáre

Intrare: cotutoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotutoare
  • cotutoarea
plural
  • cotutoare
  • cotutoarele
genitiv-dativ singular
  • cotutoare
  • cotutoarei
plural
  • cotutoare
  • cotutoarelor
vocativ singular
  • cotutoare
  • cotutoareo
plural
  • cotutoarelor

cotutore, -oare cotutoare cotutor

  • 1. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: