8 definiții pentru cotrog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotróg sn vz cotlon

COTRÓG, cotroage, s. n. (Reg.) Culcuș, adăpost. – Et. nec.

COTRÓG, cotroage, s. n. (Reg.) Culcuș, adăpost. – Et. nec.

COTRÓG, cotroage, s. n. (Regional) Culcuș, adăpost. Iar pisicile din vecini... țin sobor în grădina lui, își fac cotrog prin straturi. SLAVICI, N. I 252.

cotróc și -óg n., pl. oace, oage (cp. cu astruc). Ban. Trans. Culcuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotróg (reg.) (co-trog) s. n., pl. cotroáge

cotróg s. n. (sil. -trog), pl. cotroáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTRÓG s. v. adăpost, culcuș, sălaș.

cotrog s. v. ADĂPOST. CULCUȘ. SĂLAȘ.

Intrare: cotrog
  • silabație: co-trog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotrog
  • cotrogul
  • cotrogu‑
plural
  • cotroage
  • cotroagele
genitiv-dativ singular
  • cotrog
  • cotrogului
plural
  • cotroage
  • cotroagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotrog

etimologie: