cotreanță sf [At: DDRF / V: ~ramță, ~remțe sfp / Pl: ~ențe / E: mg kotronez] 1 Strai vechi și rupt. 2 Zdreanță. 3 Petec de pânză rupt. 4 Panglică subțire. 5 (Irn) Straie nemțești. 6 (Fig) Om molatec. 7 (Fig) Femeie desfrânată.

COTREANȚĂ, cotrențe, s. f. (Regional) Haină veche și ruptă, zdreanță.

cotramță sf vz cotreanță

cotremțe sfp vz cotreanță

bodroanțe s.f. pl. (pop.) Boarfe, catrafuse. Și-a luat bodroanțele-n spate și-a plecat (CR.). • /form expr.; cf. boarfă, zdreanță.

bodroánțe, cotroánțe, cotrénțe și cotroáșe (oa dift.) f. pl. (probabil, nu din trențe, zdrențe. Cp. cu rut. katran, cotrențe). Est. Bulendre, boarfe, corcoațe, haine vechĭ și roase.

cotreanță (reg.) (desp. co-trean-) s. f., g.-d. art. cotrenței; (mai frecv.) pl. cotrențe

cotreanță (reg.) (co-trean-) s. f., g.-d. art. cotrenței; pl. cotrențe

cotreanță s. f. (sil. -trean-), g.-d. art. cotrenței; pl. cotrențe

COTREANȚĂ, cotrențe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

COTREANȚĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.

cotreanță s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANȚĂ.

cotreanță, cotrențe, s.f. (reg.) 1. haină veche și ruptă; zdreanță, fleandură, buleandră. 2. (fig.) om molatic; femeie desfrănată, otreapă.

cotreánță, cotrențe, s.f. Cârpă, zdreanță. – Din magh. kotroncz (DEX).