16 definiții pentru cotonog

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Despre oameni și animale) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mînă sau de un picior. Sări de pe căluțul cotonog, părăsi drumul și intră în ierburi. CAMILAR, N. I 302.

!cotonóg adj. m., s. m., pl. cotonógi; adj. f., s. f. cotonoágă, pl. cotonoáge

cotonóg adj. m., pl. cotonógi; f. sg. cotonoágă, pl. cotonoáge

COTONÓG adj. v. șchiop.

cotonóg (cotonoágă), adj.1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).

COTONÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; șchiop; șontorog. /<ucr. kuternoha

cotonog a. bolnav de picioare (despre câini și vite). [Cf. pol. KUTEKNOGA, șchiop, paralizat].

cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol. kuternoga, șchĭop, olog. d. noga, picĭor. Cp. și cu vsl. konsŭ, kusŭ, cu coada retezată, konsŭ, bucată. V. chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl. Sud. Chitonoage, picĭoroange. Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare).

cotonoágă s. f., pl. cotonoáge

cotonoágă, cotonoáge, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.

cotonoáge s.f. pl. (reg.) picioroange.

cotonoagă f. unealtă agricolă de făcut în pământ găurile în cari se pun grăunțele de porumb. [Origină necunoscută].

pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt [!] infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer [!]). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cotonog
cotonog adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotonog cotonogul cotonoa cotonoaga
plural cotonogi cotonogii cotonoage cotonoagele
genitiv-dativ singular cotonog cotonogului cotonoage cotonoagei
plural cotonogi cotonogilor cotonoage cotonoagelor
vocativ singular
plural