15 definiții pentru cotiledon

COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Frunza embrionară a unei plante fanerogame, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei.

cotiledón s. n., pl. cotiledoáne

cotiledón s. n., pl. cotiledoáne

COTILEDÓN s. (BOT.) frunză embrionară.

COTILEDÓN s.n. 1. Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate].

COTILEDÓN s. n. 1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame. 2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. (< fr. cotylédon, gr. kotyledon, cavitate)

COTILEDÓN ~oáne n. 1) Parte componentă a embrionului plantelor cu semințe, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2) anat. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotylédone

cotiledon n. Bot. nume dat frunzișoarelor sau celor două fețe cărnoase (în forma unui rinichiu despicat) ale embrionului unei plante.

*cotiledón n., pl. oane (vgr. kotyledón, îmbucătura osuluĭ, d. kotýle, cótilă). Bot. Lob cărnos care compune sîmburele orĭ sămînța și învălește [!] radicula planteĭ. Anat. Lob al placenteĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

C. orbiculata L. Specie cu flori galbene, roșii. Arbust de cca 85 cm înălțime, foarte ramificat, tulpini brune-cafenii. Frunze albicioase, mărginite de:= roșu.

C. undulata Haw. Specie care înflorește vara. Flori roșii, scurt-pedunculate, pendente, în ciorchine terminal. Arbust mai puțin ramificat. Marginile frunzelor ondulate, bordate cu alb-argintiu, dispuse în rozete.

COTYLEDON L., COTILEDON, fam. Crassulaceae. Gen originar din Africa de S, cca 30 specii, cu frunze foarte suculente și tulpini foarte umflate, înalte de 0,15-2 m, de forma unor arbuști, unele cu frunze persistente, altele caduce. Flori oranj, cu forme frumoase, în centrul rozetelor, care mor imediat după înflorire.

Cotyledon macrantha Berger. Specie cu flori mici, galbene, dispuse în ciorchine. Plantă înaltă de 0,50 m. Frunze (în rozete), verzi mărginite de roșu.

Intrare: cotiledon
cotiledon substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotiledon cotiledonul
plural cotiledoane cotiledoanele
genitiv-dativ singular cotiledon cotiledonului
plural cotiledoane cotiledoanelor
vocativ singular
plural