COTARLĂ subst. mold. 1. Cotărlă, mold. (Sd V 217); Cotîrla, Ioan, ard. (Met 160). 2. + -eciu: Cotărleci b. (16 B I 153). 3. Cf. Cotîrlețu, I., munt. (BCI VII 34); pentru acesta cf. Catîrleț, forma romînizată a tc. kidrelez, sărbătoare musulmană de primăvară ce corespunde s-tulul Gheorghe, nume aplicat de turci portului cu acest nume, din Deltă.