COSMOPOLITISM s. n. 1. Doctrină frecventă în sec. XVIII, care promova ideea cetățeniei universale. (Peior.) Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei. 2. Manieră cosmopolită (2) de a trăi. 3. Admirație manifestată față de tot ce este străin. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 3) rus. kosmopolitizm.