2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSMONAÚTICĂ s.f. Astronautică. [Cf. fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika].

COSMONAÚTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul zborurilor cosmice; astronautică. /<fr. cosmonautique

cosmonautic, ~ă [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cosmonautique] 1 sf Astronautică. 2 a Referitor la astronautică. 3 a Care aparține astronauticii.

COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la cosmonautică, de cosmonautică. 2. S. f. Astronautică. – Din fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika.

COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la cosmonautică, de cosmonautică. 2. S. f. Astronautică. – Din fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika.

COSMONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la cosmonautică. [< cosmonaut + -ic].

COSMONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la cosmonautică. II. s. f. astronautică. (< fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmonaútică s. f., g.-d. art. cosmonaúticii

cosmonaútică s. f., g.-d. art. cosmonaúticii

cosmonaútic adj. m., pl. cosmonaútici; f. cosmonaútică, pl. cosmonaútice

cosmonaútic adj. → nautic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSMONAÚTICĂ s. v. astronautică.

COSMONAUTICĂ s. astronautică.

Intrare: cosmonautică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmonautică
  • cosmonautica
plural
genitiv-dativ singular
  • cosmonautici
  • cosmonauticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cosmonautic
cosmonautic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmonautic
  • cosmonauticul
  • cosmonauticu‑
  • cosmonautică
  • cosmonautica
plural
  • cosmonautici
  • cosmonauticii
  • cosmonautice
  • cosmonauticele
genitiv-dativ singular
  • cosmonautic
  • cosmonauticului
  • cosmonautice
  • cosmonauticei
plural
  • cosmonautici
  • cosmonauticilor
  • cosmonautice
  • cosmonauticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosmonautică

etimologie:

cosmonautic

  • 1. Referitor la cosmonautică, de cosmonautică.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: