11 definiții pentru cosinus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar; (într-un triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză. – Din fr. cosinus.
cosinus sn[1] [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: co- + sinus] (Mat) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. modificată
- sm → sn — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSINÚS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcțiune trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (În forma prescurtată cos) Stai! Poate mi-amintesc. Cos-pătrat de x. SEBASTIAN, T. 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓSINUS s.n.[1] Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus]. modificată
- s.f. → s.n. — Ladislau Strifler
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CÓSINUS ~uri n. Funcție trigonometrică a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*cósin n., pl. e, saŭ cósinus n., pl. urĭ (co- și sinus). Geom. Sinu complementuluĭ unuĭ unghĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cósinus s. n., pl. cósinusuri; abr. cos
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cósinus s. n., pl. cósinusuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cosinus [lat. complementum „complementar”, sinus] (cos) 1. (Pentru un unghi ascuțit, al unui triunghi dreptunghic). Raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză. 2. (Pentru un unghi orientat, cu vîrful în originea unui reper cartezian, avînd latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) Raportul dintre lungimea proiecției pe axa absciselor a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului și lungimea razei vectoare. 3. (Pentru un argument numeric). Funcție care atașează unui argument x valoarea cosinusului unghiului orientat de x radiani. Funcția cos x este definită pe R [mulțimea numerelor reale] cu valori în [intervalul] [-1, +1]; este o funcție periodică de perioadă 2π: cos(x + 2π) = cos(x); este o funcție pară: cos(-x) = cos(x) Legătura dintre funcția cosinus și funcțiile exponențiale este dată de formula: cos x = (eix + e-ix)/2i (L. Euler, 1743). Noțiunea este cunoscută din antichitate; primele propoziții despre cosinus apar la Ptolemeu (sec. 2). Ca funcție a unghiului, cosinusul apare în evul mediu, în lucrările matematicienilor de limbă arabă. Denumirea a fost propusă de E. Gunter (1620), iar notația prescurtată „cos” (propusă întîia oară de N. Stepheson, 1674), a fost statornicită de L. Euler (1729).
- sursa: DMG (1974)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cosinus
- surse: DEX '09 DLRLC DN un exempluexemple
- Stai! Poate mi-amintesc. Cos-pătrat de x. SEBASTIAN, T. 173.surse: DLRLC
- 1.1. (Într-un triunghi dreptunghic) Raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză.surse: DEX '09
-
- surse: DOOM 2
etimologie:
- limba franceză cosinussurse: DEX '09 DEX '98 DN