11 definiții pentru cosinus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosinus sn[1] [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: co- + sinus] (Mat) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. modificată

  1. smsn Ladislau Strifler

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar; (într-un triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză. – Din fr. cosinus.

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus.

COSINÚS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcțiune trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (În forma prescurtată cos) Stai! Poate mi-amintesc. Cos-pătrat de x. SEBASTIAN, T. 173.

CÓSINUS s.n.[1] Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus]. modificată

  1. s.f.s.n. Ladislau Strifler

CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus)

CÓSINUS ~uri n. Funcție trigonometrică a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus

*cósin n., pl. e, saŭ cósinus n., pl. urĭ (co- și sinus). Geom. Sinu complementuluĭ unuĭ unghĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cósinus s. n., pl. cósinusuri; abr. cos

cósinus s. n., pl. cósinusuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cosinus [lat. complementum „complementar”, sinus] (cos) 1. (Pentru un unghi ascuțit, al unui triunghi dreptunghic). Raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză. 2. (Pentru un unghi orientat, cu vîrful în originea unui reper cartezian, avînd latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) Raportul dintre lungimea proiecției pe axa absciselor a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului și lungimea razei vectoare. 3. (Pentru un argument numeric). Funcție care atașează unui argument x valoarea cosinusului unghiului orientat de x radiani. Funcția cos x este definită pe R [mulțimea numerelor reale] cu valori în [intervalul] [-1, +1]; este o funcție periodică de perioadă 2π: cos(x + 2π) = cos(x); este o funcție pară: cos(-x) = cos(x) Legătura dintre funcția cosinus și funcțiile exponențiale este dată de formula: cos x = (eix + e-ix)/2i (L. Euler, 1743). Noțiunea este cunoscută din antichitate; primele propoziții despre cosinus apar la Ptolemeu (sec. 2). Ca funcție a unghiului, cosinusul apare în evul mediu, în lucrările matematicienilor de limbă arabă. Denumirea a fost propusă de E. Gunter (1620), iar notația prescurtată „cos” (propusă întîia oară de N. Stepheson, 1674), a fost statornicită de L. Euler (1729).

Intrare: cosinus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosinus
  • cosinusul
  • cosinusu‑
plural
  • cosinusuri
  • cosinusurile
genitiv-dativ singular
  • cosinus
  • cosinusului
plural
  • cosinusuri
  • cosinusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosinus

  • 1. matematică Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Stai! Poate mi-amintesc. Cos-pătrat de x. SEBASTIAN, T. 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Într-un triunghi dreptunghic) Raportul dintre cateta alăturată unghiului și ipotenuză.
      surse: DEX '09
  • comentariu abreviere cos
    surse: DOOM 2

etimologie: